Toate definitiile

BOBLÉȚ, -EÁȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău. – Cf. bobletic.

BOBLÉŢ adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

bobléț (bobleáță), adj. – Prost, netot, tont. – Var. boblete, bobletic. Creație expresivă (cf. Iordan, BF, II, 183). Etimologia propusă de Körting 1173, din lat. *balbaticus, este „fantastică” (Densusianu, Rom., XXXIII, 275). Nu este mai puțin nici cea a lui Pascu, Suf., 70 (calabr. babbu „prost”). Bogrea, Dacor., II, 652, nu pare să fi venit cu o soluție mai bună, cînd se referă la lat. apoplecticus. În sfîrșit, Densusianu, GS, IV, 152, pleacă de la un sl. *vablec, der. de la o rădăcină vab- „a înșela”, și atestat numai în forma vabec. În realitate este o formă reduplicată a rădăcinii expresive ble-, cf. bleau.

BOBLÉȚ, -EÁȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău.

boblétic, -ă adj. (din apoplectic. Cp. cu trîndav). Est. Bleg, prost, moleșit. – În vest bobléț, -eáță, pl. ețĭ, ețe (pin schimbare de sufix). V. gogleț.

bobléț (reg.) (bo-bleț) adj. m., pl. bobléți; f. bobleáță, pl. bobléțe