Toate definitiile

BRADÓŞ s. v. mucenic, sfinţişor, sfânt.

bradóș (Olt.) și brendúș (Trans.) m. (cp. cu germ. brödchen, pînișoară). Mucenic, sfințișor (de aluat). – V. bornac.

muceníc m. (sîrb. mučenik, rus. múčenik, vsl. mončenikŭ, d. monka, muncă. V. muncă). Mártir al credințeĭ creștineștĭ. Colac făcut la sărbătoarea celor 40 de mucenicĭ (9 Martie), numit și sfințișor (Mold.) și bradóș (Olt.). – În Munt. măcinic, (după bg. mŭčenik). Fem. mucenică și (vechĭ, d. sîrb. mucenica, rus. múcenica) muceniță. Cp. cu ucenică.