Toate definitiile

BROCI s. v. garanţă, otrăţel, paţachină, roibă.

broci s.n. (reg.) creion, cretă sau cerneală roșie.

broci s. m. – 1. Culoare roșu-aprins, ocru roșu. – 2. Roibă (Rubia tinctorum). Sb. broč (Cihac, II, 69). Sec. XVIII, puțin folosit.

brocĭ m. (sîrb. broć, roĭbă, d. vsl. broštĭ, purpură). Roĭbă, o plantă. S.n. Vechĭ. Ocră roșie.

róĭbă și (Trans.) și róbie f., pl. e (lat. rŭbia, poate și supt infl. luĭ roĭb). O plantă erbacee acățătoare [!] care e tipu familiiĭ rubiaceelor (rúbia tinctórum). Din rădăcinile eĭ se scotea în ainte [!] o văpsea [!] roșie. Poamele eĭ îs niște boabe roșiĭ care devin pe urmă negre. – Se numește și brocĭ, pațachină și rumenele, ĭar ca neol. garanță.