Toate definitiile

BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a bruftui. ♦ Bătaie dată cuiva. [Pr.: -tu-ia-. – Var.: bruftuluiálă s. f.] – Bruftui + suf. -eală.

BRUFTUIÁLĂ s. v. bătaie.

BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. (Reg.) Ceartă, ocară; bruscare. ♦ Bătaie. – Din bruftui + suf. -eală.

bruftuĭálă f., pl. elĭ Acțiunea de a bruftui. Bruft, tencuĭală saŭ pavimentu: lipise cu bruftuĭală pe jos (VR. 11, 1911, 254). Fig. Bruscare, trînteală. V. muruĭală.

bruftuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuiélii; pl. bruftuiéli