Toate definitiile

BRUTÁR, brutari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde pâine; jimblar. – Brut (reg. „pâine neagră”) + suf. -ar.

BRUTÁR s. (rar) pâinar, (Ban., Transilv. şi Maram.) pec, pecar, (Mold., Bucov. şi Ban.) pitar, (înv., în Transilv.) şuteu. (~ul face pâine.)

BRUTÁR, brutari, s. m. Muncitor care fabrică pâine; (în trecut) proprietar de brutărie. – Din brut „pâine neagră” (puțin folosit) + suf. -ar.

brutár m. (d. brut 1). Cel ce face saŭ vinde pîne. – Fem. -ăreasă, pl. ese. V. pitar.

brutár s. m., pl. brutári