Toate definitiile

BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz < brățară).

BRĂŢEÁ s. v. brăţară.

BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz).

brățeá f., pl. e. Brățare.

brățeá (rar) s. f., art. brățeáua, g.-d. art. brățélei; pl. brățéle, art. brățélele