Toate definitiile

BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

BURLĂCÍ vb. a holtei.

BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de burlac. – Din burlac.

2) burlăcésc v. intr. Trăĭesc ca burlac.

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă