Toate definitiile

BĂLTẮU, băltaie, s. n. (Reg.) Băltoi. – Baltă + suf. -ău.

BĂLTĂU s. băltoi. (O baltă mare se numeşte ~.)

BĂLTẮU, băltaie, s. n. Băltoi. – Din baltă + suf. -ău.

băltắŭ n. pl. ăĭe. Munt. Rar. Băltoagă.

băltắu (reg.) s. n., art. băltắul; pl. băltáie