Toate definitiile

BĂTĂTORÍT¹ s. n. Faptul de a bătători. – V. bătători.

BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Care a devenit tare și neted; bătut², bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.

BĂTĂTORÍT adj. 1. bătucit, bătut, îndesat. (Pământ ~ cu tăvălugul.) 2. întărit, înţelenit, învârtoşat. (Pământ ~.) 3. v. circulat.

BĂTĂTORÍT¹ s. n. Faptul de a bătători.

BĂTĂTORÍT¹ s. n. Faptul de a bătători.

BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Bătut, bătucit. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături. – V. bătători.

bătătorít s. n.