Toate definitiile

CHEMÁRE, chemări, s. f. Acțiunea de a chema și rezultatul ei. 1. Exprimare orală sau în scris a dorinței cuiva ca cineva să vină aproape sau într-un anumit loc. ♦ Strigăt, țipăt (care cheamă) ♦ (Concr.) Proclamație. 2. Îndemn de a participa la o acțiune, la un fapt. 3. Ordin, dispoziție (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit loc. 4. Fig. Înclinație, vocație. ♦ Misiune, menire. – V. chema.

CHEMÁRE s. 1. invitare, invitaţie, poftire. (~ cuiva la masă.) 2. convocare, invitare, invitaţie. (~ lor la poliţie.) 3. v. provocare. 4. v. citare. 5. (MIL.; concr.) ordin, (prin Transilv. şi Maram.) poruncă. (A primit ~ şi s-a prezentat la unitate.) 6. v. apel. 7. v. proclamaţie. 8. v. menire. 9. v. aptitudine.

CHEMÁRE s. v. strigăt, ţipăt, urlet, zbieret.

CHEMÁRE, chemări, s. f. Acțiunea de a chema și rezultatul ei. 1. Exprimare orală sau prin scris a dorinței ca cineva să vină aproape sau într-un anumit loc; invitație. ♦ (Concr.) Proclamație. 2. Îndemn de a participa la o acțiune, la un fapt. 3. Ordin, dispoziție (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit loc; citație. 4. Fig. Înclinație, vocație. ♦ Misiune, menire. 5. Strigăt, țipăt.

chemáre f. Acțiunea de a chema. Semnal din trompetă: asta e chemarea regimentuluĭ nostru. Fig. Dispozițiune naturală, aplicațiune: acest copil are chemare de artist. Rol, misiune: acest popor are chemarea de a se opune barbariiĭ.

chemáre s. f., g.-d. art. chemắrii; pl. chemắri