Toate definitiile

CINCĂÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

cincăí (-ăésc, cincăít), vb. – A deranja, a importuna. – Var. cinc(i)ui. Creație spontană (cf. DAR). În Trans. de Nord.

CINCĂÍ, cincăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nu da cuiva pace; a cicăli. – V. cicăli.