Ultimele cuvinte cautate: torişte traistă cinerit
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman






Toate definitiile

CONCÚRS, concursuri, s. n. 1. ÃŽntrecere (sportivă) care se termină întotdeauna cu un clasament È™i cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanÈ›i. 2. Examen pentru dobândirea, în ordinea clasificării, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea într-o instituÈ›ie de învățământ. 3. Ajutor, sprijin, colaborare. ◊ Concurs de împrejurări = totalitatea împrejurărilor care se întâlnesc într-un anumit moment; conjunctură. ◊ Loc. vb. A da (cuiva) concursul = a ajuta (pe cineva). A-È™i da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva). – Din fr. concours, lat. concursus.

CONCÚRS s. 1. competiţie, întrecere. (~ de atletism.) 2. v. ajutor. 3. ajutor, contribuţie, sprijin. (~ul lui a fost hotărâtor.)

CONCÚRS s. v. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimţământ, consimţire, încuvi-inţare, îngăduinţă, învoială, învoire, permisiune, voie, voinţă, vrere.

CONCÚRS s.n. 1. ÃŽntrecere; competiÈ›ie sportivă. 2. Examen pentru selecÈ›ia candidaÈ›ilor la intrarea într-o instituÈ›ie de învățământ sau pentru a obÈ›ine un post, o bursă etc. 3. Ajutor, sprijin; colaborare; contribuÈ›ie. ◊ A-È™i da concursul (la ceva) = a colabora (la ceva); concurs de împrejurări = totalitatea faptelor, a împrejurărilor care coincid într-un anumit moment; conjunctură. [Cf. fr. concours, lat. concursus].

CONCÚRS s. n. 1. examen pentru selecționarea candidaților la admiterea într-o instituție de învățământ sau pentru a obține un post, o bursă etc. 2. întrecere; competiție sportivă. 3. ajutor, sprijin; colaborare; contribuție. ♦ a-și da ŭl (la ceva) = a colabora; ~ de împrejurări = conjunctură. (< fr. concours, lat. concursus)

*concúrg, -cúrs, a -cúrge v. intr. (d. lat. con-currere și acomodat d. a curge. V. de-curg). Merg împreună spre acelașĭ punct, concurez, contribuĭ: aceste legĭ concurg spre fericirea țăriĭ.

*concúrs n., pl. urĭ (lat. con-cursus). Întrecere între artiștĭ, savanțĭ, atlețĭ ș. a.: a scoate un loc la concurs, concurs ipic [!]. Fig. Afluență, grămădire: concurs imens de lume, concurs de împrejurărĭ.

concúrs s. n., pl. concúrsuri


 
Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii