Toate definitiile

CONSACRÁRE, consacrări, s. f. Acțiunea de a (se) consacra; dedicare; consfințire; spec. stabilire a capacității, a meritelor deosebite ale cuiva într-un anumit domeniu. – V. consacra.

CONSACRÁRE s. 1. v. consfinţire. 2. v. confirmare. 3. v. târnosire. 4. dedicare, destinare, devotare, închinare. (~ vieţii sale unei cauze nobile.)

CONSACRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) consacra și rezultatul ei; consfințire, stabilire; consacrație. ♦ Dedicare. [< consacra].

CONSACRÁRE s. f. acțiunea de a (se) consacra; dedicare. ◊ consfințire, stabilire; (spec.) confirmare, recunoaștere a capacității, a meritelor cuiva într-un anumit domeniu. (< consacra)

*consacrațiúne f. (d. a consacra; fr. consécration, lat. consecratio). Acțiunea de a consacra. – Și -áție, dar ob. -áre.

consacráre (-sa-cra-) s. f., g.-d. art. consacrắrii; pl. consacrắri