Toate definitiile

CONSERVÁRE, conservări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) conserva și rezultatul ei. ◊ Instinct de conservare = instinct de apărare pe care îl manifestă omul și animalele în scopul menținerii ființei proprii. 2. Tratament la care sunt supuse unele produse perisabile pentru a le feri de alterare (uscare, sterilizare, congelare, refrigerare etc.). V. conserva.

CONSERVÁRE s. 1. păstrare. (~ legumelor pentru iarnă.) 2. v. păstrare.

CONSERVÁRE s.f. Acțiunea de a conserva; conservațiune. ◊ Instinct de conservare = instinct de apărare la om și la animale, care are ca scop menținerea ființei proprii. [< conserva].

CONSERVÁRE s. f. 1. acțiunea de a conserva. ♦ instinct de ~ = instinct de apărare la om și la animale, care are ca scop menținerea ființei proprii. 2. tratament la care sunt supune unele produse perisabile spre a nu se altera. (< conserva)

*conservațiúne f. (lat. conservátio, -ónis). Rar. Păstrare. – Și -áție, dar ob. -áre.

conserváre s. f., g.-d. art. conservắrii; pl. conservắri