Toate definitiile

CULBUTÓR, culbutoare, s. n. 1. Basculator. 2. Element al mecanismului de distribuție, format dintr-o pârghie articulată care transmite mișcarea de la arborele cu came la supapele unui motor cu ardere internă. – Din fr. culbuteur.

CULBUTÓR s. v. basculator.

CULBUTÓR s.m. 1. Basculator. 2. Pârghie care comandă mișcarea unei supape în distribuția combustibilului la unele motoare cu ardere internă, cu supape suspendate. [< fr. culbuteur].

CULBUTÓR s. m. 1. basculator. 2. pârghie care comandă mișcarea unei supape în distribuția combustibilului la unele motoare cu ardere internă, cu supape suspendate. (< fr. culbuteur)

culbutór s. n., pl. culbutoáre