Toate definitiile
ARTÍST, -Ă, artiști, -ste, s. m. și f. Persoană de talent care lucrează în mod creator într-un domeniu al artei; p. restr. actor; p. ext. persoană care dă dovadă de talent în profesiunea pe care o exercită. ◊ Artist al poporului = titlu de supremă distincție acordat unui artist. Artist emerit v. emerit. – Din fr. artiste, lat. artista.
ANSÁMBLU, ansambluri, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen); totalitate. ◊ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊ Loc. adv. În ansamblu = în esență, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artiști. 3. Compoziție muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). – Din fr. ensemble.
ÁNSĂ, anse, s. f. 1. Toartă curbată în formă de arc la un vas, la un coș etc. 2. Formație anatomică în formă de toartă sau de laț. 3. Fir de platină terminat cu un laț, care servește la însămânțări de germeni în diferite medii de cultură. – Din fr. anse.
ANSILÁJ, ansilaje, s. n. (Rar) operație de conservare a nutrețurilor verzi prin murare. – Din fr. ensilaje.
ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -ce, adj. Antagonist. ◊ Contradicție antagonică = contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. – Din fr. antagonique.
ANTAGONÍSM, antagonisme, s. n. Formă a contradicției dintre grupuri și clase cu interese fundamentale opuse; p. gener. contradicție de neîmpăcat. – Din fr. antagonisme, rus. antagonizm.
ANTAGONÍST, -Ă, antagoniști, -ste, adj. Care se află în antagonism (unul față de altul); antagonic. ◊ Contradicție antagonistă = contradicție antagonică. – Din fr. antagoniste, lat. antagonista.
ANTÁL, antale, s. n. (Reg.) Butoi mare de stejar (mai ales pentru vin și rachiu). – Din ucr. antal.
ANTÁLGIC, -Ă, antalgici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță etc.) care calmează durerea. – Din fr. antalgique.
ANTANACLÁZĂ, antanaclaze, s. f. Repetiție a unui cuvânt, folosit succesiv cu alte sensuri, din motive stilistice. – Din fr. antanaclase.
ANTANAGÓGĂ, antanagoge, s. f. Răspuns la o acuzație; contraargument. – Din fr. antanagoge.
ANTÁNTĂ, antante, s. f. Denumire dată unor alianțe politice și militare între state. – Din fr. entante.
ANTÁRCTIC, -Ă, antarctici, -ce, adj. Situat la Polul Sud sau în regiunea Polului Sud; care are caractere proprii acestei regiuni. – Din fr. antarctique, lat. antarcticus.
ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. – Din fr. ante.
ANTE- Element de compunere care înseamnă „înainte”, „în față”, „anterior” și care servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. – Din lat. ante.
ANTEBÉLIC, -Ă, antebelici, -ce, adj. Dinaintea unui război. – Cf. lat. bellicus.
ANTEBRÁȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. – Ante- + braț. (după fr. avant-bras).
ANTECÁLCUL, antecalcule, s. n. (Rar) Antecalculație. – Ante- + calcul.
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din antecalcul.
ANTECALCULÁȚIE, antecalculații, s. f. Calculare a prețului de cost, făcută înainte de producerea unei mărfi sau de începerea unei lucrări. – Ante- + calculație.
ANTESTÉPĂ, antestepe, s. f. Silvostepă. – Ante- + stepă.
ARDÉI, ardei, s. m. Plantă erbacee cu flori albe și cu fructe bace verzi, roșii sau galbene, întrebuințate în alimentație (Capsicum annuum); p. restr. fructul acestei plante. Ardei gras. Ardei iute. – Arde + suf. -ei.
APRÍNDE, aprínd, vb. III. 1. Tranz. A face să ardă focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. ◊ Expr. A-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva. ♦ Refl. A începe să ardă, a lua foc. 2. Tranz. (Înv.) A face să ia foc o armă. 3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlănțui. 4. Tranz. și refl. A face sau a începe să lumineze. A aprins lampa. 5. Refl. Fig. (Despre oameni) A se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire. ♦ A se înroși, a se îmbujora (la față). 6. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A se încinge1; a se altera. – Lat. appre[he]ndere.
ARITMOGRÍF, aritmogrife, s. n. Joc de cuvinte încrucișate, la care literele cuvintelor căutate sunt reprezentate fiecare prin câte o cifră. – Din germ. Aritmogriph.
APLÓMB s. n. 1. (Livr.) Siguranță absolută sau îndrăzneală (adesea nejustificată) manifestate în comportarea cuiva. 2. Poziție și direcție a membrelor unor animale în raport cu pământul și cu planul median al corpului, care servește la alegerea animalelor în vederea selecției. – Din fr. aplomb.
ANTECEDÉNȚĂ, antecedențe, s. f. 1. Faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. Fenomen prin care un râu își păstrează traseul cursului său, indiferent de deformările provocate de fenomenele tectonice. 3. (Rar) Precădere, preferință. – Din fr. antécédence.
ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. – Din it. antecessore, lat. antecessor, -oris.
ANTECLÍZĂ, anteclize, s. f. Platformă caracterizată printr-o ridicare a fundamentului cristalin, care provoacă o boltire a învelișului de roci sedimentare. – Din fr. antéclise.
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater).
ANTEDÁTĂ, antedate, s. f. Dată anterioară celei considerate ca prezentă sau anterioară unei date reale. – Ante- + dată (după fr. antidate).