Toate definitiile
ARHIDÚCE, arhiduci, s. m. Titlu dat prinților din fosta casă imperială a Austriei; bărbat care purta acest titlu. – Din fr. archiduc, lat. archidux (după duce).
ÁRMĂ, arme, s. f. 1. Obiect, unealtă, aparat, mașină care servește în lupta împotriva inamicului, la vânat, în unele probe sportive etc. ◊ Expr. A fi (sau a se afla) sub arme = a face serviciul militar. ♦ Parte dintr-o armată specializată și dotată pentru un anumit fel de luptă; serviciu militar specializat în acest sens. 2. (La pl.) Armament. 3. (În sintagma) Armă ecologică = nume generic dat metodelor și tehnicilor de război destinate modificării condițiilor normale ale mediului înconjurător al inamicului. 4. Fig. Mijloc de luptă (pe planul ideilor, al politicii etc.). ◊ Expr. A bate (pe cineva) cu propriile arme = a învinge (pe cineva) cu propriile argumente. 5. (La pl.) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stemă, de pe un blazon etc. – Lat. arma.
AROGÁ, aróg, vb. I. Tranz. A-și atribui în mod abuziv o calitate, un drept. – Din fr. s'arroger, lat. arrogare.
ANTICATÓD, anticatozi, s. m. Placă metalică în interiorul unui tub de raze X, care, lovită de razele catodice, devine izvor de raze X. – Din fr. anticathode.
ANTITÉHNIC, -Ă, antitehnici, -ce, adj. 1. (Despre atitudini) Care este împotriva tehnicii. 2. (Despre oameni) Care nu se pricepe la tehnică, care nu are talent tehnic; atehnic. – Anti- + tehnic.
ANTETÍTLU, antetitluri, s. n. Text care apare înaintea titlului propriu-zis al unei lucrări, cuprinzând numele instituției sub ale cărei auspicii apare cartea, numărul seriei, numele colecției etc. – Ante- + titlu.
ANTETRÉN, antetrenuri, s. n. Vehicul pe două roți, care se cuplează, în vederea transportului, cu un tun, cu o bucătărie de campanie sau cu un cheson. – Ante- + tren (după fr. avant-train).
ANTETRÚPIȚĂ, antetrupițe, s. f. Piesă la plugurile perfecționate, cu ajutorul căreia se răstoarnă brazdele. – Ante- + trupiță.
ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).
ANTI- Element de compunere însemnând „împotrivă”, „în contră”, „opus”, care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din fr. anti-.
ANTIACADÉMIC, -Ă, antiacademici, -ce, adj. Care respinge principiile academice (2). [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiacadémique.
ANTIACCIDÉNT adj. invar. (Despre sisteme complexe de caracteristici tehnice) Care preîntâmpină accidentele. [Pr.: -ti-ac-] – Anti- + accident.
ANTIACÍD, -Ă, antiacizi, -de, adj. 1. (Despre medicamente) Care neutralizează aciditatea gastrică. 2. (Despre materiale) Rezistent la acțiunea acizilor. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiacide.
ANTIAERIÁN, -Ă, antiaerieni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Destinat să lupte sau să apere împotriva atacurilor aviației. 2. S. f. Artilerie antiaeriană. [Pr.: -ti-a-e-ri-an] – Din fr. antiaérien.
ANTIALCOÓLIC, -Ă, antialcoolici, -ce, adj. Care combate alcoolismul; care este împotriva excesului de alcool, care nu consumă alcool. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolique.
ANTIALCOOLÍSM s. n. Atitudine împotriva alcoolismului; măsuri luate împotriva alcoolismului. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolisme.
ANTIALÉRGIC, -Ă, antialergici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne sau suprimă alergia. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiallergique.
ANTIANTICÓRP, antianticorpi, s. m. (Biol.) Substanță formată în organism după injectarea de anticorpi și care neutralizează acțiunea acestora. [Pr.: ti-an-] – Din fr. antianticorps.
ANTIAPOPLÉCTIC, -Ă, antiapoplectici, -ce, adj. Care se utilizează împotriva apoplexiei. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiapoplectique.
ANTIARISTOCRÁTIC, -Ă, antiaristocratici, -ce, adj. (Despre atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva aristocratismului sau aristocrației. [Pr.: -ti-a] – Din fr. antiaristocratique.
ANTIÁRTĂ s. f. 1. Producție care nu respectă principiile artei (academice). 2. Producție antiartistică. [Pr.: -ti-ar-] – Din fr., engl. anti-art.
ANTIARTÍSTIC, -Ă, antiartistici, -ce, adj. (Despre opere, creații) Care nu respectă principiile artistice consacrate; Lipsit de valoare artistică. [Pr.: -ti-ar-] – Anti- + artistic.
ANTIARTRÍTIC, -Ă, antiartritici, -ce, adj., s. n. (Medicament, tratament etc.) care împiedică sau previne artrita. [Pr.: -ti-ar-] – Din fr. antiarthritique.
ANTIASTMÁTIC, -Ă, antiastmatici, -ce, adj., s. n. (Medicament) folosit împotriva astmei. [Pr.: -ti-ast-] – Din fr. antiasthmatique.
ANTIATÓM, antiatom, s. m. Atom constituit dintr-un antinucleu, în jurul căruia se află pozitroni. [Pr.: -ti-a-] – Anti- + atom.
ANTIATÓMIC, -Ă, antiatomici, -ce, adj. Care este împotriva războiului sau armelor atomice.[Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiatomique.
ANTIBACTERIÁN, -Ă, antibacterieni, -e, adj. Care combate acțiunea bacteriilor. [Pr.: -ri-an] – Anti- + bacterian (după engl. antibacterial).
ANTIBIOGRÁMĂ, antibiograme, s. f. Determinare, prin diverse procedee de laborator, a gradului de sensibilitate a unui microb la antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiogramme.
ANTIBIOTERAPÍE s. f. Tratament cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiothérapie.
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice.[Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique.