Toate definitiile
ANTIIMPERIALÍST, -Ă, antiimperialiști, -ste, adj. Care luptă împotriva imperialismului, potrivnic ideilor imperialismului. [Pr.: -ri-a] – Anti- + imperialism (după rus. antiimperialisticeskii).
ANTIINTELECTUALÍSM s. n. Concepție care neagă valoarea cunoașterii raționale. [Pr.: -tu-a-] – Din rus. antiintelektualizm.
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist.
ANTIISTORÍSM s. n. Concepție istorică care respinge sau ignorează principiul istoric în analiza proceselor sau fenomenelor. – Anti- + istorism.
ANTIJUNIMÍSM s. n. Atitudine antijunimistă. – Anti- + junimism.
ANTIJUNIMÍST, -Ă, antijunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva junimismului, contrar junimismului. – Anti- + junimist.
ANTIINFLAMATÓR, -OÁRE, antiinflamatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță) care împiedică inflamațiile. – Din fr. anti-inflammatoire.
ANTIINFLAȚIONÍST, -Ă, antiinflaționiști, -ste, adj. Care previne și combate inflația. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anti-inflationniste.
ANTILITERATÚRĂ s. f. Creație literară care nu respectă principiile estetice generale acceptate. ♦ Creație literară fără valoare artistică. – Anti- + literatură (după fr. antilittérature).
ANTILOGARÍTM, antilogaritmi, s. m. Numărul corespunzător unui logaritm dat. – Din fr. antilogarithme.
ANTILOGÍE, antilogii, s. f. Contradicție între două idei sau între două expresii. – Din fr. antilogie.
ANTILUÉTIC, -Ă, antiluetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva sifilisului; antisifilitic.[Pr.: -lu-e-] – Anti- + luetic.
ANTIMAGNÉTIC, -Ă, antimagnetici, -ce, adj. (Tehn.) Care este insensibil la câmpuri magnetice. – Din fr. antimagnétique.
ANTIMALÁRIC, -Ă, antimalarici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva malariei; antipaludic. – Anti- + malaric.
ANTIMĂLÚRIC, -Ă, antimălurici, -ce, adj., s. n. (Substanță) folosită pentru combaterea mălurii cerealelor. – Anti- + mălură + suf. -ic.
ANTIMARXÍST, -Ă, antimarxiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva marxismului. – Anti- + marxist (după rus. antimarksistskii).
ANTIMATÉRIE s. f. Denumire dată unei substanțe ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect și însușiri seamănă cu substanța corpurilor din jur, dar, în situația în care ar intra în contact cu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spontan, degajând o mare cantitate de energie. – Anti- + materie (după fr. antimatière).
ANTIMĂLURÍRE s. f. Operație de apărare a cerealelor cu ajutorul substanțelor antimălurice. – Anti- + mălurire.
ANTIMEFÍTIC, -Ă, antimefitici, -ce, adj., s. n. (Substanță, remediu etc.) întrebuințat(ă) împotriva mirosurilor urâte. – Din fr. antiméphitique.
ANTIMETÁBOLĂ, antimetabole, s. f. (Rar) Anagramă. – Din fr. antimétabole.
ANTIMILITARÍSM s. n. Mișcare internațională de masă îndreptată împotriva politicii militariste. – Din fr. antimilitarisme.
ANTIMILITARÍST, -Ă, antimilitariști, -ste, adj. Care este împotriva militarismului. – Din fr. antimilitariste.
ANTIMITÓTIC, -Ă, antimitotici, -ce, adj., s. n. (Medicament) utilizat în tratamentul unor forme de cancer. – Din fr. antimitotique.
ANTIMEMÓRII s. f. pl. Lucrare literară cu caracter evocator care nu respectă procedeele consacrate ale genului memorialistic. – Din fr. antimémoires.
ANTIMONOPOLÍST, -Ă, antimonopoliști, -ste, adj. Care este împotriva monopolismului. – Din rus. antimonopolist.
APÉL, apeluri, s. n. 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezența lor într-un anumit loc. 2. Chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivități etc. 3. Cerere, rugăminte. ◊ Loc. vb. A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela (1). 4. Acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară și judecarea în fond a procesului. ◊ Curte de apel = instanță judecătorească, superioară tribunalului, care avea competența de a judeca recursul cuiva împotriva sentinței tribunalului. 5. Producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marchează cererea de a stabili o legătură telefonică sau telegrafică. – Din fr. appel.
APRAXÍE, apraxii, s. f. (Med.) Lipsă de coordonare în mișcări cauzată de leziuni ale creierului. – Din fr. apraxie.
APT, -Ă, apți, -te, adj. Care este potrivit, capabil, bun pentru..., sau să... – Din fr. apte, lat. aptus.
APÚS1, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului; vest; p. ext. loc pe orizont, regiune, țară situată spre acest punct cardinal. 3. Timp al zilei când apune soarele; asfințit. 4. Fig. Declin, decădere, dispariție. – V. apune.
APÚS2, -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna. Vremuri apuse. – V. apune.