Toate definitiile
ANTOLOGÁBIL, -Ă, antologabili, -e, adj. Care merită să fie închis într-o antologie; p. ext. care este demn de reținut. – Antologa + suf. -bil.
ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique.
ANTROPOGENÉTIC, -Ă, antropogenetici, -ce, adj. De antropogeneză. – Din fr. anthropogénétique.
ANTROPOGRÁFIC, -Ă, antropografici, -ce, adj. De antropografie. – Din fr. anthropographique.
ANTROPOGRAFÍE s. f. Știință care studiază trăsăturile fizionomice specifice raselor și tipurilor umane. – Din fr. anthropographie.
APOSTRÓF, apostrofuri, s. n. Semn ortografic în formă de virgulă, care marchează absența accidentală în rostire a unor sunete. [Var.: apostrófă s. f.] – Din fr. apostrophe, lat. apostrophus.
APROÁPE adv., s. m. art. I. Adv. 1. La o distanță mică în spațiu de cineva sau de ceva; în preajmă, în vecinătate. Gara este aproape. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) de aproape = A cunoaște (pe cineva) foarte bine. 2. La un interval mic de timp (în viitor sau în trecut) față de prezent. Vara este aproape. ◊ Aproape de... = cu puțin timp înainte de... Aproape de sfârșitul anului. 3. Cam, mai, aproximativ. N-a mâncat aproape nimic. ♦ Gata, mai-mai, cât pe ce. Aproape să-l prindă. II. S. m. art. Orice om (în raport cu altul, considerat apropiat); semen1. Aproapele nostru. – Lat. ad-prope.
ARAMÉIC, -Ă, arameici, -ce, adj. Care aparține limbilor semitice vorbite de arameeni (1), privitor la aceste limbi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de arameeni (1); arameană. [Pr.: -me-ic] – Cf. aramean.
ARIANÍSM s. n. Doctrină creștină formulată de preotul Arie, care nega natura divină a lui Cristos. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. arianisme.
ARIERGÁRDĂ, ariergărzi, s. f. Parte a armatei care se află în urma forțelor principale, pentru a le asigura securitatea. [Pr.: -ri-er-] – Din fr. arrière-garde.
ARÍL s. m. (Chim.) Radical organic monovalent rezultat dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. aryle.
ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne sau înlătură infecțiile microbiene sau care împiedică putrefacția. – Din fr. antiseptique.
ANTISTRÓFĂ, antistrofe, s. f. 1. A două parte în triada strofă-antistrofă-epodă a unei poezii lirice cântate de cor după strofă și înainte de epodă în teatrul antic grec. 2. Repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază. – Din fr. antistrophe.
ANTIPOPULÁR, -Ă, antipopulari, -e, adj. Îndreptat împotriva poporului. – Anti- + popular.
ANTIPROGRESÍST, -Ă, antiprogresiști, -ste, adj. Care este împotriva progresului; conservator2. – Anti- + progresist.
ANTIPUTRÍD, -Ă, antiputrizi, -de, adj., s. n. (Medicament) care combate putrefacția. – Din fr. antiputride.
ANTITÍFIC, -Ă, antitifici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește împotriva febrei tifoide. – Din fr. antityphique.
ANTITIROIDIÁN, -Ă, antitiroidieni, -e, adj., s. n. (Medicament) Care combate hipertiroidia. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. antithyroïdien.
ANTITÓN s. n. Emulsie constituită din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită în tipografie pentru combaterea fenomenului de tonare. – Anti- + ton.
ANTITÓXIC, -Ă, antitoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care distruge otrăvurile, care anihilează efectele lor. – Din fr. antitoxique.
ANTITOXÍNĂ, antitoxine, s. f. Substanță produsă de organism, capabilă să neutralizeze acțiunea toxinelor microbiene. – Din fr. antitoxine.
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire.
ANTITRINITARÍSM s. n. Doctrină religioasă care neagă dogma creștină a unității dintre Dumnezeu, Isus Cristos și Sfântul Duh. – Din fr. antitrinitairisme.
APERCEPTÍV, -Ă, aperceptivi, -e, adj. Care se referă la apercepție, care constituie o apercepție. – Din fr. aperceptif.
ANTIRĂZBÓINIC, -Ă, antirăzboinici, -ce, adj. Împotriva războiului. – Anti- + războinic.
ANTIREPUBLICÁN, -Ă, antirepublicani, -e, adj. (Adesea substantivat) Îndreptat împotriva ideilor republicane. – Din fr. antirépublicain.
ANTISPASMÓDIC, -Ă, antispasmodici, -ce, adj. Care combate spasmele; antispastic. – Din fr. antispasmodique.
APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, desperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.).
APENDICÍTĂ, apendicite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a apendicelui (1) și care se manifestă de obicei prin crize dureroase. – Din fr. appendicite.
APENDÍCUL, apendicule, s. n. Apendice mic. – Din fr. appendicule.