Toate definitiile
ANTOLÓGIC, -Ă, antologici, -ce, adj. De antologie, reprezentativ, indicat să facă parte dintr-o antologie. – Din fr. anthologique.
ANTOLOGÍE, antologii, s. f. Culegere de lucrări reprezentative, alese dintr-unul sau din mai mulți autori, dintr-una sau din mai multe opere; florilegiu, crestomație. – Din fr. anthologie.
ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice, care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ică.
ANTONÍM, antonime, s. n. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sens contrar. – Din fr. antonyme.
ANTONIMÍE, antonimii, s. f. Raport dintre două antonime. – Din fr. antonymie.
ANTONOMÁJ s. n. Operație de strângere și de distrugere a gărgărițelor care trăiesc în florile de măr. – Din fr. anthonomage.
ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia.
ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase.
ANTOZOÁR, antozoare, s. n. (La pl.) Clasă de celenterate care cuprinde polipii izolați sau grupați în colonii; coralier (Anthozoa); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. anthozoaires.
ANTRACNÓZĂ, antracnoze, s. f. Boală a unor plante provocată de ciuperci parazite și care se manifestă prin apariția unor pete brune-roșietice sau galbene-portocalii pe frunze, tulpini și fructe. – Din fr. anthracnose.
ANTRANÓL, antranoli, s. m. Alcool obținut prin reducerea antrachinonei cu staniu și acid acetic, care se folosește în industria materiilor colorante. – Din fr. anthranol.
ÁNTRAX, antraxe, s. n. Boală infecțioasă și contagioasă (la animale și la oameni), manifestată prin abcese pulmonare, gastrointestinale și cutanate; dalac, bubă-neagră, cărbune. – Din fr. anthrax.
ANTRENAMÉNT, antrenamente, s. n. 1. Proces complex și sistematic de pregătire a unui sportiv, a unui cal etc. pentru a avea o bună comportare în competițiile sportive, în scopul obținerii unor performanțe. 2. Exercițiu metodic la care este supus un organ, un aparat sau întregul organism animal, în scopul obținerii unui producții superioare. – Din fr. entrainement.
ANTRÓPIC, antropice, adj. (În sintagma) Fenomen antropic = fenomen antropogen. – Din fr. anthropique.
ÁPRIG, -Ă, aprigi, -ge, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. 2. (Adesea adverbial) Aspru2, crunt, nemilos, înverșunat. 3. Lacom, hrăpăreț. Om aprig la câștig. 4. Fig. (Înv.; despre un loc, un teritoriu etc.) Care este greu de parcurs, de urcat; care este plin de primejdii. – Et. nec.
APLATIZÁ, aplatizez, vb. I. Tranz. A face plat, a turti prin presare. – După fr. aplatir.
APLATIZÁRE, aplatizări, s. f. Faptul de a aplatiza. – V. aplatiza.
APLATIZÁT, -Ă, aplatizați, -te, adj. Plat, turtit prin presare. – V. aplatiza.
APLAUDÁ, apláud, vb. I. Intranz. A bate din palme în semn de mulțumire, de aprobare, de admirație. ♦ Tranz. A-și exprima mulțumirea, aprobarea, admirația față de cineva sau ceva prin aplauze. [Pr.: pla-u-] – Din fr. applaudir, lat. applaudere.
APLAUDÁRE, aplaudări s. f. Acțiunea de a aplauda; (rar, la pl.) aplauze. [Pr.: -pla-u-] – V. aplauda.
APLÁUZE s. f. pl. Bătăi repetate din palme în semn de mulțumire, de aprobare, de admirație; aplaudări. [Pr.: -pla-u-] – Din lat. applausus, it. applauso.
APLÁZIC, -Ă, aplazici, -ce, adj. (Med.; despre țesuturi, organe) Care prezintă aplazie. – Din fr. aplasique.
APLAZÍE, aplazii, s. f. Atrofiere a unui țesut sau a unui organ prin întreruperea procesului de dezvoltare. – Din fr. aplasie.
APLECÁT, -Ă, aplecați, -te, adj. Care și-a schimbat poziția (verticală); îndoit, înclinat, plecat, adus. – V. apleca.
APLICÁBIL, -Ă, aplicabili, -e, adj. Care se poate aplica. – Din fr. applicable.
APLICABILITÁTE s. f. Posibilitate de a fi pus în practică. – Din fr. applicabilité.
ARTIFICIALÍSM s. n. Caracter artificial al unui lucru, al unei manifestări etc. [Pr.: -ci-a-] – Artificial + suf. -ism.
ARTIFICIALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este artificial; lipsă de naturalețe; artificiozitate. [Pr.: -ci-a-] – Artificial + suf. -itate.
ARTIFICIALIZÁ, artificializez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să fie sau a deveni artificial. [Pr.: -ci-a-] – Artificial + suf. -iza.
ARTIFICIALIZÁRE, artificializări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) artificializa. [Pr.: -ci-a-] – V. artificializa.