Toate definitiile
ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire.
ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; anulație. – V. anula.
ANULÁȚIE, anulații, s. f. (Rar) Anulare. – Din fr. annulation.
ANÚME adj. invar., adv. I. Adj. invar. Care se face, se spune etc. în mod special. O vorbă anume. II. Adv. 1. Cu nume de... ♦ Iată care; adică. În limba română sunt trei genuri, și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, special; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. În mod precis, exact. Cât anume ? – A3 + nume.
ANUNCIATÓR, anunciatoare, s. n. Aparat care anunță modificări sau abateri în timpul funcționării unui sistem tehnic. [Pr.: -ci-a] – Din fr. annonciateur.
ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare scrisă. – Din anunța (derivat regresiv).
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.
ANUNȚÁRE, anunțări, s. f. Acțiunea de a anunța. – V. anunța.
ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător.
ANÚRĂ, anure, s. f. (La pl.) Ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. anures.
ANXIÓS, -OÁSĂ, anxioși, -oase, adj. Neliniștit, îngrijorat, încordat. [Pr.: -xi-os] – Din fr. anxieux.
ARÁ, ar, vb. I. Tranz. A răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru cultivare. – Lat. arare.
ANURÍE s. f. Încetare patologică a urinării, întâlnită în bolile renale. – Din fr. anurie.
ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu terminal al intestinului gros, care comunică cu exteriorul. – Din fr., lat. anus.
ANXIETÁTE s. f. Stare de neliniște, de așteptare încordată, însoțită de palpitații, jenă în respirație etc., întâlnită în unele boli de nervi. [Pr.: -xi-e-] – Din fr. anxiété, lat. anxietas, -atis.
ANZERIFÓRMĂ, anzeriforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări înotătoare, cu gâtul lung, cu picioarele scurte având trei degete unite printr-o membrană; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. ansériformes.
ANULÁT, -Ă, anulați, -te, adj. 1. (Despre acte, dispoziții etc.) Care a fost declarat nul; abrogat. 2. (Despre un text, o literă, o cifră etc.) Barat. – V. anula.
ARABÉSC, arabescuri, s. n. 1. Ornament specific decorației arabe, care constă din combinații de linii și de motive geometrice sau din combinări de motive reprezentând plante (stilizate). 2. Ornament muzical; p. ext. scurtă combinație muzicală cu caracter grațios și avântat. 3. Una dintre figurile baletului clasic (inspirată din dansul oriental). – Din fr. arabesque.
ARÁBIC, -Ă, arabici, -ce, adj. 1. Arab. 2. (În sintagma) Gumă arabică = substanță vâscoasă obținută din lichidul secretat de unele specii de salcâm (sau pe cale sintetică) și folosită ca material de lipit pentru hârtie. – Din fr. arabique.
ARÁBIL, -Ă, arabili, -e, adj. (Despre pământ) Bun pentru arat și cultivat; arător. – Din fr. arable, lat. arabilis.
ARABÍST, arabiști, s. m. Specialist în arabistică. – Din germ. Arabist.
ARABÍSTICĂ s. f. Disciplină care studiază limba, istoria, cultura etc. popoarelor arabe. – Arabist + suf. -ică.
ARABIZÁ, arabizez, vb. I. Tranz. A face (să devină) arab sau a da caracter (social-cultural) arab. – Din fr. arabiser.
ARACÁN s. m. v. săracan.
ARAGONÍT s. n. Mineral alcătuit din carbonat de calciu cristalizat, din care se fac obiecte ornamentale. – Din fr. aragonite.
ARALIACÉE, araliacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști, rar de plante erbacee, cu frunze adânc lobate sau compuse, cu flori actinomorfe în umbele și cu fruct bacă sau drupă; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -li-a-] – Din fr. araliacées.
ARAMEÁN, -Ă, aremeeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populații semitice nomade care au trăit în antichitate în Palestina, Siria și Mesopotamia; (și la sg.) persoană care aparține uneia dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține arameenilor (1), privitor la arameeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de arameeni (1); arameică. [Pr.: -me-an] – Din fr. araméen.
ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ Refl. și tranz. A(-și) potrivi ținuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcționeze în bune condiții. ♦ A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 3. Refl. A-și face un rost în viață. 4. Tranz. A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger.
ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja. – V. aranja.
ARANJÁT, -Ă, aranjați, -te, adj. 1. Pus în ordine, în rânduială. ♦ (Despre oameni) Cu ținuta exterioară îngrijită. 2. Care și-a făcut un rost în viață. – V. aranja.