Toate definitiile

ARÁR adv. Rareori, arareori. – A³ + rar.

ARÁREORI adv. (Numai) din când în când; rar, rareori, arar. [Pr.: -re-ori] – A³ + rare + ori.

ARÁT¹ s. n. Acțiunea de a ara; arătură. – V. ara.

ARÁT², -Ă, arați, -te, adj. (Despre pământ) Care a fost pregătit cu plugul pentru cultivare. – V. ara.

ARAUCÁN, -Ă, araucani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Grup de indieni din Chile și Argentina; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 2. Adj. Care aparține araucanilor (1), privitor la araucani. [Pr.: -ra-u-] – Din fr. Araucan.

ARĂBÉSC, -EÁSCĂ, arăbești, adj. Arab. – Arab + suf. -esc.

ARĂBÉȘTE adv. Ca arabii, în felul sau în limba arabilor. – Arab + suf. -ește.

ARĂBOÁICĂ, arăboaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a țărilor arabe. – Arab + suf. -oaică.

ARĂDEÁN, -Ă, arădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Arad. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Arad. – Arad (n. pr.) + suf. -ean.

ARĂDEÁNCĂ, arădence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul sau județul Arad. ♦ Locuitoare din municipiul sau județul Arad. – Arădean + suf. -că.

ARĂMÁR, arămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de aramă. – Aramă + suf. -ar.

ARĂMĂRÍE¹ s. f. Meseria arămarului. – Arămar + suf. -ie.

ARĂMĂRÍE², arămării, s. f. 1. Fabrică, atelier, prăvălie de obiecte de aramă. 2. Obiecte de aramă. – Aramă + suf. -ărie.

ARĂMEÁSĂ, arămese, s. f. (Înv.) Măsură de capacitate (din aramă) egală cu o oca sau cu o jumătate de oca. – Aramă + suf. -easă.

ARĂMÍ, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat de aramă; a cupra. – Din aramă.

ARĂMÍRE, arămiri, s. f. Acțiunea de a arămi și rezultatul ei; cuprare. – V. arămi.

ARĂMÍT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat de aramă; cuprat. – V. arămi.

ARĂMÍU, -IE, arămii, adj. De culoarea aramei. – Aramă + suf. -iu.

ARĂPÉSC, -EÁSCĂ, arăpești, adj. (Pop.) Care aparține arapilor, privitor la arapi. – Arap + suf. -esc.

ARĂPÍLĂ s. m. (Pop.) Om cu pielea și părul de culoare neagră (ca de arap). – Arap + suf. -ilă.

ARĂPÍME s. f. (Pop.) Mulțime de arapi; totalitatea arapilor. – Arap + suf. -ime.

ARĂPOÁICĂ, arăpoaice, s. f. (Pop.) Femeie care face parte dintr-o populație africană negroidă; p. gener. femeie cu pielea și părul de culoare neagră. – Arap + suf. -oaică.

ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Indicator (de la instrumentele de măsurat) care arată greutatea, direcția, timpul etc. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Arată + suf. -ător.

ÁRBOR s. m. v. arbore.

ARCĂNÍ, arcănesc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A prinde cu arcanul¹. – Din arcan¹.

ARCHEBÚZĂ, archebuze, s. f. Veche armă de foc, asemănătoare cu pușca. – Din fr. arquebuse.

ARCHEBUZIÉR, archebuzieri, s. m. Soldat înarmat cu archebuză. [Pr.: -zi-er] – Din fr. arquebusier.

ARCOSÓLIUM s. n. Nișă funerară într-o catacombă. [Pr.: -li-um] – Din fr. arcosolium.

ARCÓZĂ s. f. Gresie foarte bogată în feldspați. – Din fr. arkose.

ÁRCTIC, -Ă, arctici, -ce, adj. Care este situat în regiunea Polului Nord; care are caractere proprii acestei regiuni. – Din fr. arctique, lat. arcticus.