Toate definitiile
ARGILIFÉR, -Ă, argiliferi, -e, adj. Argilos. – Din fr. argilifère.
ARGHEZIÁN, -Ă, arghezieni, -e, adj. De Arghezi, al lui Arghezi, în maniera lui Arghezi.[Pr.: -zi-an] – Arghezi (n. pr.) + -ian.
ARGEȘEÁNCĂ, argeșence, s. f. Femeie născută și crescută în județul Argeș. ♦ Locuitoare din județul Argeș. – Argeșean + suf. -că.
ARGEȘEÁN, -Ă, argeșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în județul Argeș. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din județul Argeș. – Argeș (n. pr.) + suf. -ean.
ARGENTOTIPÍE, argentotipii, s. f. Procedeu de multiplicare prin fotoreproducere. – Din fr. argentotypie.
ARGENTOMÉTRU, argentometre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea conținutului de argint al unei soluții. – Din fr. argentomètre.
ARGĂSÍT2, -Ă, argăsiți, -te, adj. (Despre piei, blănuri) Prelucrat pentru a deveni trainic și impermeabil; tăbăcit, (reg.) dubit, încrușit. – V. argăsi.
ARETÁ, pers. 3 arétă, vb. I. Intranz. (Despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul. – Din fr. arrêter.
ARÉT s. n. (În sintagma) Câine de aret = câine de vânătoare dresat să se oprească atunci când simte sau zărește vânatul. – Din fr. arrêt.
AREOLOGÍE s. f. (Lingv.) Studiu al distribuției ariilor dialectale pe un anumit teritoriu. [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréologie.
ARHIPĂSTÓR, arhipăstori, s. m. Arhiereu. – Arhi- + păstor.
ARHIPĂSTORÍE s. f. 1. Rangul de arhipăstor; arhierie (1). 2. Timp cât cineva are rangul de arhipăstor. – Arhipăstor + suf. -ie.
ARHIPELÁG, arhipelaguri, s. n. Grup de insule apropiate dintr-o mare sau dintr-un ocean. – Din ngr. arhipélagos.
ARHIPLÍN, -Ă, arhiplini, -e, adj. Care este foarte plin, plin până la limita maximă posibilă. – Arhi- + plin.
ARHISTRATÉG, arhistrategi, s. m. Comandant suprem al armatei la Grecia antică. – După fr. archistratège.
ARHITÉCT, -Ă, arhitecți, -te, s. m. și f. Specialist în arhitectură. – Din fr. architecte, lat. architectus.
ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural. 2. S. f. (Adesea fig.) Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcții. – Din fr. architectonique, lat. architectonicus.
ARHITECTONICÉȘTE adv. (Rar) După regulile arhitecturii. – Arhitectonic + suf. -ește.
ARHITECTURÁL, -Ă, arhitecturali, -e, adj. Arhitectonic. – Din fr. arhitectural.
ARHITECTÚRĂ, s. f. Știința și arta de a proiecta și construi clădiri. ♦ Stilul, caracterul, planul unei (sau unor) clădiri. ♦ Felul în care este construit sau alcătuit ceva. – Din fr. architecture, lat. architectura.
ARHIVÁR, arhivari s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor sau documentelor unei arhive, cu clasarea documentelor și actelor dintr-o arhivă; condicar. – Arhivă + suf. -ar.
ARHIVÍST, -Ă, arhiviști, -ste, s. m. și f. Specialist în arhivistică. – Din fr. archiviste.
ARHIVÍSTICĂ s. f. Știință care are ca obiect studiul și organizarea documentelor cu valoare istorică. – Din fr. archivistique.
ARHIVÓLTĂ s. f. Detaliu de arhitectură, de regulă decorat cu muluri, așezat deasupra unei arcade la o ușă, la o fereastră, la un portal etc. – Din fr. archivolte.
ARHONDARÍC, arhondarice, s. n. Aripă sau casă specială a unei mănăstiri rezervată găzduirii oaspeților; arhondărie. [Pl. și: arhondaricuri] – Din ngr. arhondaríki.
ARHONDĂREÁSĂ, arhondărese, s. f. Arhondăriță. – Arhondar + suf. -easă.
ARHONDĂRÍE, arhondării, s. f. Arhondaric. – Din ngr. arhondaríon.
ARHONDĂRÍȚĂ, arhondărițe, s. f. Călugăriță care îngrijește de arhondaric și care primește oaspeții mănăstirii; arhondăreasă. – Arhondar + suf. -iță.
ARHONDOLOGÍE s. f. Istorie a nobilimii; (concr.) repertoriu al familiilor nobile dintr-o țară. [Var.: (înv.) arhontologhíe s. f.] – Din ngr. arhondológhion.
ARHONTOLOGHÍE s. f. v. arhondologie.