Toate definitiile
ARSENIÓS adj. (În sintagma) Acid arsenios = acid al arsenicului, stabil numai în soluții apoase. [Pr.: -ni-os] – Din fr. arsénieux.
ARSENÍT, arseniți, s. m. Sare a acidului arsenios. – Din fr. arsénite.
ARSENIÚRĂ, arseniuri, s. f. Combinație a arsenicului cu un metal. [Pr.: -ni-u-] – Din fr. arséniure.
ARONDÁRE, arondări, s. f. Acțiunea de a aronda și rezultatul ei. – V. aronda.
ARONDÁT, -Ă, arondați, -te, adj. 1. Care a fost împărțit în zone pentru o mai bună administrare. 2. Care a fost repartizat la un anumit centru de distribuire a unor produse, la o școală etc. – V. aronda.
ARHIMILIONÁR, -Ă, arhimilionari, -e, s. m. și f. Persoană extrem de bogată. [Pr.: -li-o-] – Din fr. archimillionnaire.
ARHIMANDRÍT, arhimandriți, s. m. Titlu dat starețului unei mânăstiri mari sau unor călugări cu slujbă înaltă pe lângă o episcopie; persoană care are acest titlu. – Din sl. arhimandritŭ.
ARHIFONÉM, arhifoneme, s. n. (Fon.) Unitate fonologică superioară fonemului, caracterizată prin îmbinarea unor trăsături distinctive provenind din mai multe foneme înrudite. – Din fr. archiphonème.
ARHIERÍE, arhierii, s. f. 1. Rangul de arhiereu; arhipăstorie. 2. Eparhie condusă de un arhiereu. 3. Reședință a unui arhiereu. [Pr.: -hi-e-] – Din ngr. arhiería.
ARHIERÉU, arhierei, s. m. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului; arhipăstor, ierarh. [Pr.: -hi-e-] – Din sl. arhierei.
ARHIERÉSC, -EÁSCĂ, arhierești, adj. Care ține de arhierei, privitor la arhierei. [Pr.: -hi-e-] – Arhiereu + suf. -esc.
ARHIERÁRH, arhierarhi, s. m. Cel mai mare în rang dintre ierarhi. [Pr.: -hi-e-] – Arhi- + ierarh.
ARHIEPISCOPÍE, arhiepiscopii, s. f. 1. Eparhie condusă de un arhiepiscop; arhidieceză, arhiepiscopat. 2. Funcție de arhiepiscop. 3. Reședință a unui arhiepiscop. [Pr.: -hi-e-] – Din sl. arhiepiskopija.
ARHEOCHIMÍE s. f. Chimie specializată pentru arheologie. [Pr.: -he-o-] – Arheo[logie] + chimie.
ARHIEPISCOPÁT, arhiepiscopate, s. n. Arhiepiscopie. [Pr.: -hi-e-] – Din lat. archiepiscopatus, fr. archiépiscopat.
ARHIEPISCOPÁL, -Ă, arhiepiscopali, -e, adj. Care ține de un arhiepiscop sau de o arhiepiscopie, privitor la un arhiepiscop sau la o arhiepiscopie, dat de un arhiepiscop. [Pr.: -hi-e-] – Din lat. archiepiscopalis, fr.archiépiscopal.
ARHIEPÍSCOP, arhiepiscopi, s. m. Episcop superior celorlalți episcopi; p. ext. mitropolit. [Pr.: -hi-e-] – Din sl. arhiepiscopŭ.
ARHIDUCÉSĂ, arhiducese, s. f. 1. Titlu dat prințeselor din fosta casă imperială a Austriei; femeie care purta acest titlu. 2. Soție de arhiduce. – Din fr. archiduchesse, it. archiduchessa.
ARHIDUCÁT, arhiducate, s. n. Teritoriu aflat sub conducerea unui arhiduce. – Din fr. archiduché, lat. archiducatus.
ARHIDIECÉZĂ, arhidieceze, s. f. Arhiepiscopie. [Pr.: -di-e-] – Din lat. archidioecesis.
ARHIDIECEZÁN, -Ă, arhidiecezani, -e, adj. Care ține de o arhidieceză, privitor la o arhidieceză. [Pr.: -di-e-] – După fr. archidiocésain.
ARHIDIÁCON, arhidiaconi, s. m. Primul diacon de pe lângă un episcop; p. ext. titlu onorific care se dă diaconilor; protodiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. arhidijakonŭ.
ARHICUNOSCÚT, -Ă, arhicunoscuți, -te, adj. Foarte cunoscut. – Arhi- + cunoscut.
ARHEOPTÉRIX s. m. Pasăre fosilă care făcea trecerea de la reptile la păsări. [Pr.: -he-op-] – Din fr. archéoptéryx.
ARHEOLOGÍE s. f. Știință care studiază trecutul istoric al omenirii pe baza interpretării urmelor materiale păstrate. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéologie.
ARHEOLÓGIC, -Ă, arheologici, -ce, adj. Care aparține arheologiei, privitor la arheologie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéologique.
ARLECHINÁDĂ, arlechinade, s. f. Farsă a arlechinului; comedie în care apare arlechinul. – Din fr. arlequinade.
ARITENOÍD s. n. (Anat.) Cartilaj mobil al laringelui care întinde coardele vocale. [Pr.: -no-id] – Din fr. aryténoïde.
ARISTOTELÍSM s. n. Ceea ce este specific conceptiei filozofice a lui Aristotel. – Din fr. aristotélisme.
ARISTOTÉLIC, -Ă, aristotelici, -ce, adj. Care aparține lui Aristotel, bazat pe ideile lui Aristotel; aristotelian. – Din fr. aristotélique.