Toate definitiile
AEROZÍNĂ s. f. Carburant lichid pentru motoarele rachetelor. – Din fr. aérozine.
AEROTÉRMĂ, aeroterme, s. f. Aparat electric de încălzire cu aer cald. – Din fr. aérotherme.
AEROSPAȚIÁL, -Ă, aerospațiali, -e, adj. Referitor la navigația în spațiul aerian terestru și cosmic; aerocosmic. [Pr.: -ți-al] – Din fr. aérospatial.
AEROPORTUÁR, -Ă, aeroportuari, -e, adj. Referitor la aeroport. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. aéroportuaire.
AEROLÓGIC, -Ă, aerologici, -ce, adj. Referitor la aerologie, de aerologie. – Din fr. aérologique.
AEROLÓG, -Ă, aerologi, -ge, s. m. și f. Specialist în aerologie. – Din fr. aérologue.
AEROIONOTERAPÍE, aeroionoterapii, s. f. (Med.) Tratament cu aeroioni. [Pr.: -i-o-] – Aeroion + terapie.
AEROIONIZATÓR, aeroionizatoare, s. n. Aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi într-o încăpere în scopul obținerii unui aer asemănător celui natural. [Pr.: -i-o-] – Din fr. aéroionisateur.
AEROIÓN, aeroioni, s. m. (Fiz.) Ion atmosferic (eliberat prin descărcări electrice, evaporarea apei etc.) – Din fr. aéroion.
AEROGLISÓR, aeroglisoare, s. n. Vehicul care se deplasează prin alunecare pe o pernă de aer1. – Din fr. aéroglisseur.
AEROGENERATÓR, aerogeneratoare, s. n. Instalație folosită la transformarea forței eoliene în energie electrică. – Din engl. aerogenerator.
AEROGÉN, -Ă, aerogeni, -e, adj. (Biol.) Care este produs prin intermediul aerului (1). – Din fr. aérogène.
AEROFOTOGRÁMĂ, aerofotograme, s. f. Fotogramă aeriană. – Din fr. aérophotogramme.
AEROFOTOGRÁFIC, -Ă, aerofotografici, -ce, adj. Referitor la aerofotografie, de aerofotografie. – Din fr. aérophotographique.
AEROFILATELÍE s. f. Ramură a filateliei care se ocupă de mărcile pentru poșta aeriană. – Din fr. aérophilatélie.
AEROFILATÉLIC, -Ă, aerofilatelici, -ce, adj. Referitor la aerofilatelie, de aerofilatelie. – Din fr. aérophilatélique.
AEROCÓSMIC, -Ă, aerocosmici, -ce, adj. Aerospațial. – Aero- + cosmic.
AEROCARTOFILÍE s. f. Ramură a cartofiliei care se ocupă de ștampilele poștei aeriene. – Aero- + cartofilie.
AEROBÚZ, aerobuze, s. n. Avion de pasageri de foarte mare capacitate, pentru curse dese pe distanțe medii. – Din fr. aérobus.
ADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb. – Din fr. adverbialiser.
ADUNÁT, -Ă, adunați, -te, adj., s. f. 1. Strâns2 (la un loc). ♦ Spec. (Despre așezări rurale) Cu case așezate una lângă alta, în strânsă apropiere. 2. S. f. art. (Reg.) Una dintre figurile jocului călușarilor. – V. aduna.
ADOLESCENTINÍSM s. n. (Rar) Stare, manifestare de adolescent. – Adolescentin + suf. -ism.
ADJECTIVIZÁ, adjectivizez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) adjectiva. – Adjectiv + suf. -iza.
ADJECTIVÁ, adjectivez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adjectiv; a (se) adjectiviza. – Din adjectiv.
ADENÓM, adenoame, s. n. Tumoare glandulară benignă, constituită din celule epiteliale. – Din fr. adénome.
ADENOFIBRÓM, adenofibroame, s. n. Tumoare glandulară benignă. – Din fr. adénofibrome.
ADECVÁ, adecvez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a fi adecvat. – Din adecvat (derivat regresiv).
ADDÉNDA s. f. sg. (Latinism) Ceea ce se adaugă la o lucrare pentru a o completa. ◊ Addenda corrige = addenda prin care se și corectează unele greșeli dintr-o lucrare. – Din lat. addenda.
ADAPTÁT, -Ă, adaptați, -te, adj. 1. Care a fost transformat pentru a corespunde anumitor cerințe sau pentru a fi întrebuințat în anumite împrejurări; care a devenit apt pentru ceva. 2. (Despre organisme) Care a suferit un proces de adaptare (2). 3. (Despre textele literare) Căruia i s-au adus modificări în vederea reprezentării lui pe scenă, a utilizării ca scenariu de film etc. – V. adapta.
ACVARÍSTICĂ s. f. Creșterea peștilor în acvariu. – Din germ. Aquaristik.