Toate definitiile

ABRACADÁBRA interj. Cuvânt cabalistic căruia i se atribuia puterea magică de a realiza un lucru supranatural. – Din fr., it. abracadabra.

ABLÁȚIE s. f. v. ablațiune.

ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, care se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogène.

ABDOMINALGÍE, abdominalgii, s. f. (Med.) Durere abdominală. – Din fr. abdominalgie.

A⁴ prep. (Formează numerale distributive). De câte... 3 saci a 80 de kg. – Din fr. à.

ASCUȚÍT¹ s. n. Faptul de a ascuți. – V. ascuți.

ASCUȚÍT², -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ◊ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.