Toate definitiile
ARHEOPTÉRIX s. n.1) vezi nota Pasăre fosilă care făcea trecerea de la reptile la păsări. [Pr.: -he-op-] – Din fr. archéoptéryx.
ARHEOGRÁF, -Ă, arheografi, -e, s. m. și f. Specialist în arheografie. [Pr.: -he-o-] – Din arheografie (derivat regresiv).
ARGÓU, argouri, s. n. Limbaj convențional, folosit mai ales de vagabonzi, răufăcători etc. pentru a nu fi înțeleși de restul societății. – Din fr. argot.
ARABIZÁT, -Ă, arabizați, -te, adj. Care a devenit arab sau care a căpătat un caracter social-cultural arab. – V. arabiza.
ARABIZÁRE, arabizări, s. f. Acțiunea de a arabiza și rezultatul ei. – V. arabiza.
APOCINACÉE, apocinacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee sau lemnoase care secretă un suc lăptos; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. apocynacées.
APÁRE vb. III v. apărea.
APAGÓGIC, apagogice, adj. n. (În sintagma) Raționament apagogic = raționament indirect prin reducere la absurd. – Din fr. apagogique.
ANURÍE, anurii, s. f. Încetare patologică a urinării, întâlnită în bolile renale. – Din fr. anurie.
ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjură în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage.
ANTROPOLÓG, -Ă, antropologi, -ge, s. m. și f. Specialist în antropologie. – Din fr. anthropologue.
ANTRANÍLIC, antranilici, adj. m. (În sintagma) Acid antranilic = pulbere cristalină, incoloră, solubilă în apă și în alcool, întrebuințată în chimie ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. și ai cărei derivați sunt folosiți în parfumerie; acid aminobenzoic. – Din fr. anthranilique.
ANTOLOGÁT, -Ă, antologați, -te, adj. Care a fost inclus într-o antologie. – V. antologa.
ANTOLOGÁRE, antologări, s. f. Acțiunea de a antologa și rezultatul ei. – V. antologa.
ANTISPÁST, antispasturi, s. n. Picior de vers (antic) alcătuit din patru silabe: două silabe lungi între două silabe scurte. – Din fr. antispaste, lat. antispastus.
ANTIRACHÉTĂ adj. invar., s. f. (Rachetă) care distruge o rachetă înainte ca aceasta să-și atingă ținta. – Anti- + rachetă (după engl. antimissile).
ANTIHALÓ, antihalouri, s. n. Peliculă de lac sau de gelatină colorată care acoperă un film sau o placă fotografică, împiedicând producerea efectului halo. – Din fr. antihalo
ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène.
ANTIDÚMPING, antidumpinguri, s. n. Apărare a unei țări împotriva unui dumping străin, mai ales prin aplicarea unei taxe vamale protecționiste. – Din fr. antidumping.
ANTICLÓR s. n. Substanță care fixează clorul, formând produși netoxici. – Din fr. antichlore.
ANTEPÚS, -Ă, antepuși, -se, adj. Care a fost pus înainte. – V. antepune.
ANTEPÚNERE, antepuneri, s. f. Acțiunea de a antepune și rezultatul ei. – V. antepune.
ANGÓRA s. f. invar. Nume dat unor specii de animale (capră, iepure, pisică) cu păr lung și mătăsos; p. ext. părul prelucrat al acestor specii de animale. – Din n. pr. Angora. Cf. fr. angora.
ANGIÓM, angioame, s. n. Tumoare benignă a vaselor sangvine sau limfatice.[Pr.: -gi-om] – Din fr. angiome.
ÁNGELUS s. n. Rugăciune catolică în cinstea Bunei-Vestiri. – Cuv. lat.
ANALCÍD s. n. Insecticid puternic, întrebuințat mai ales pentru distrugerea păduchilor, a ploșnițelor, a puricilor și a țânțarilor; hexaclorciclohexan. – Denumire comercială.
ANAFÓR, anafoare, s. n. (Reg.) Vârtej format de apă în lungul țărmurilor. – Din ngr. anafori.
AMARILIDACÉE s. f. pl. Familie de plante erbacee monocotiledonate, de obicei cu bulb și cu ovar inferior. – Din fr. amaryllidacées.
AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.
AMIGDALÍTĂ, amigdalite, s. f. Boală manifestată prin inflamarea (acută sau cronică) a amigdalelor. – Din fr. amygdalite.