Toate definitiile
ANTIPOLÍTIC, -Ă, antipolitici, -ce, adj. Contrar politicii. – Din fr. antipolitique.
ANTISPÁST s. n. Picior de vers (antic) alcătuit din patru silabe: două silabe lungi între două silabe scurte. – Din fr. antispaste, lat. antispastus.
ANTISPÁSTIC, -Ă, antispastici, -ce, adj. Antispasmodic. – Din fr. antispastique.
ANTISPUMÁNT, antispumanți, s. m. Substanță care distruge spumele, folosită în industria petrolieră și în cea alimentară. – Anti- + spumant.
ANTISTATÁL, -Ă, antistatali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor statului. – Anti- + statal.
ANTISIFILÍTIC, -Ă, antisifilitici, -ce, adj., s. n. Antiluetic. – Din fr. antisyphilitique.
ANTITÁNC adj. invar. Care se folosește împotriva tancurilor; anticar1. Armă antitanc. – Din fr. antitank.
ANTITETÁNIC, -Ă, antitetanici, -ce, adj. Care combate sau previne tetanosul; antitetanos. – Din fr. antitétanique.
ANTIRÁBIC, -Ă, antirabici, -ce, adj., s. n. (Vaccin) care combate turbarea. – Din fr. antirabique.
APANÁJ, apanaje, s. n. 1. Parte dintr-un domeniu feudal acordată fiilor din casele domnitoare și din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat din averea țării membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat în mod exclusiv de cineva; fig. ceea ce este propriu unei persoane sau unui lucru. – Din fr. apanage.
APÁR, apari, s. m. (Rar) cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). – Apă + suf. -ar.
APARATÁJ, aparataje, s. n. Totalitate a aparatelor folosite într-un anumit domeniu de activitate. – Aparat + suf. -aj (după fr. appareillage).
APARATÚRĂ, aparaturi, s. f. Totalitate a aparatelor care asigură funcționarea și controlul unei anumite instalații, mașini etc.; p. ext. aparataj. – Din germ. Apparatur.
APARÉNT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. Care este altfel decât pare la prima vedere, care este doar în aparență așa cum se arată. Liniște aparentă. ♦ (Adverbial) în aparență. 2. (Franțuzism) Care apare cu claritate (privirii, minții). ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă specială destinată zidirii unor fațade care nu se acoperă cu tencuială. – Din fr. apparent, lat. apparens, -ntis.
APARTAMÉNT, apartamente, s. n. Locuință (într-o casă mai mare) compusă din mai multe camere (și dependințe). – Din fr. appartement.
APATRIDÍE, apatridii, s. f. (Rar) Situație de apatrid. – Din fr. apatridie.
APĂRÁ, ápăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă. ♦ Refl. A se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile. 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. 3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției. ♦ Refl. A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. – Lat. aparare „a pregăti, a dispune”.
APĂRÁIE s. f. Apărie. – Apă + suf. -ăraie.
APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care apără sau protejează. 2. S. m. și f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. ♦ Jucător dintr-o echipă sportivă care are rolul de a apăra sau proteja propria poartă; fundaș. 3. S. n. și f. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. – Apăra + suf. -ător.
APĂRÍE s. f. Apă multă (de obicei vărsată sau căzută pe jos); apăraie. – Apă + suf. -ărie.
APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra unui corp; a presa. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima; a face să sufere, a chinui, a copleși. – Lat. *appensare.
APĂSÁRE, apăsări, s. f. Acțiunea de a apăsa și rezultatul ei. ♦ Stare a celui chinuit, copleșit de suferință, de griji materiale sau morale. – V. apăsa.
APĂSÁT, -Ă, apăsați, -te, adj. (Despre mers, pași etc.; adesea adverbial) Energic (și sacadat). ♦ Fig. (Despre modul de exprimare, vorbele etc. cuiva) Care este subliniat, marcat, arătând hotărâre, fermitate. ◊ (Adverbial) Vorbește apăsat. – V. apăsa.
APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care asuprește, oprimă. Care copleșește, chinuiește. 2. S. n. (Tehn.) Călcător (III 1). – Apăsa + suf. -ător.
APĂTÓS, -OÁSĂ, apătoși, -oase, adj. Care conține multă apă, care este îmbibat cu apă; apos. – Lat. *aquatosus sau din apă (după sănătos, secetos etc.).
APEDÚCT, apeducte, s. n. Ansamblu de construcții și de instalații care servesc la transportarea apei de la locul de captare până la cel de folosire. – Din lat. aquaeductus (după apă).
APELÁNT, -Ă, apelanți, -te, s. m. și f. (Jur.; în trecut) Persoană care a introdus un apel (4). – Din fr. appelant.
APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj., s. n. (Substantiv) comun; (nume, cuvânt) calificativ. – Din fr. appellatif, lat. appelativus.
APÉLLA s. f. Nume dat adunării poporului din Sparta antică. – Cuv. gr.
APELPISÍE, apelpisii, s. f. (Înv.) Stare de deznădejde, de desperare sau de exasperare. – DIn ngr. apelpisía.