Toate definitiile
APÍCOL, -Ă, apicoli, -e, adj. Provenit din albinărit, de albinărit; care aprține apiculturii, privitor la apicultură. – Din fr. apicole.
APICULTÓR, -OÁRE, apicultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu apicultura; albinar, prisăcar, stupar. – Din fr. apiculteur.
APICULTÚRĂ s. f. (Știință care se ocupă cu) creșterea și îngrijirea rațională a albinelor, în scopul folosirii produselor lor; albinărit, prisăcărit, stupărit. – Din fr. apiculture.
APIÓL s. n. (Farm.) Ulei extras din semințele de pătrunjel și care servește la producerea menstruației și ca febrifug. [Pr.: -pi-ol] – Din fr. apiol.
APIRÉTIC, -Ă, apiretici, -ce, adj. Care are temperatura corpului în limite normale; care nu este însoțit de febră; afebril. – Din fr. apyrétique.
APIREXÍE s. f. Lipsă a febrei în cazul unei boli. – Din fr. apyrexie.
APITERÁPIC, -Ă, apiterapici, -ce, adj. De apiterapie. – Apiterap[ie] + suf. -ic.
APITERAPÍE, apiterapii, s. f. Tratament cu produse apicole. – Api[col] + terapie.
APLANÁRE s. f. Acțiunea de a aplana și rezultatul ei. – V. aplana.
ANTIPERISTÁLTIC, -Ă, antiperistaltici, -ce, adj. (Despre mișcări ale tubului digestiv) Care contractă stomacul și intestinele în sens invers celui normal. – Din fr. antipéristaltique.
ANTIPERISTALTÍSM s. n. Activitate a tubului digestiv care constă în contracții inverse sensului normal (de la intestinul gros spre stomac). – Din fr. antipéristaltisme.
ANTIPIRÉTIC, -Ă, antipiretici, -ce, adj. s. n. (Medicament) care combate febra; febrifug. – Din fr. antipyrétique.
ANTIPIRÍNĂ, antipirine, s. f. Medicament folosit împotriva febrei; fenazonă. – Din fr. antipyrine.
ANTIPÓD, antipozi, s. m. Loc sau punct de pe suprafața pământului diametral opus altuia; fig. lucru, fapt, idee etc. în totală opoziție cu alt lucru, fapt, idee etc. – Din fr. antipode.
ANTIPODÁL, -Ă, antipodali, -e, adj. (Rar) Care se găsește la antipozi. – Din fr. antipodal.
ANTIPOÉTIC, -Ă, antipoetici, -ce, adj. Contrar poeziei. – Din fr. antipoétique.
ANTIPOLIOMIELÍTIC, -Ă, antipoliomielitici, -ce, adj. Care este folosit împotriva poliomielitei. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. antipoliomyélitique.
ARANJÓR, -OÁRE, aranjori, -oare, s. m. și f. Persoană care face un aranjament muzical. – Din fr. arrangeur.
ANTITUBERCULÓS, -OÁSĂ, antituberculoși, -oase, adj., s. n. (Medicament) care combate tuberculoza. – Din fr. antituberculeux.
ANTIUMÁN, -Ă, antiumani, -e, adj. Care este lipsit de omenie; care este îndreptat împotriva omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + uman.
ANTIUMANÍSM s. n. Orientare în filozofie, în artă etc. care neagă posibilitatea de desăvârșire a ființei umane, precum și demnitatea, valoarea ei. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanism.
ANTIUMANITÁR, -Ă, antiumanitari, -e, adj. Care este împotriva sentimentelor omenești, dușman al drepturilor și al libertăților omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanitar.
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist.
ANTIVENÉRIC, -Ă, antivenerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate bolile venerice. – Anti- + veneric.
ANTIVIBRATÓR, -OÁRE, antivibratori, -oare, adj. (Despre un sistem tehnic) Care se opune transmiterii vibrațiilor de o anumită frecvență. – Anti- + vibrator.
ANTIVOMITÍV, -Ă, antivomitivi, -e, adj., s. m. (Medicament) împotriva vărsăturilor. – Anti- + vomitiv.
ANTIZÍMIC, -Ă, antizimici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care împiedică fermentațiile. – Din fr. antizymique.
ANTOCIÁN, antocieni, s. m. Pigment din sucul plantelor, care dă florilor, fructelor și frunzelor culoarea roșie, albastră sau violetă. [Pr.: -ci-an] – Din fr. antocian.
ANTOFÍTĂ, antofite, s. f. (La pl.) Nume dat plantelor cu flori; (și la sg.) plantă din acest grup; spermatofită. – Din fr. anthophytes.
ANTOFITÓZĂ, antofitoze, s. f. Boală a plantelor provocată de unele plante parazite sau semiparazite cu flori. – Din fr. anthophytose.