Toate definitiile
LIBERALÍSM s. n. 1. Doctrină care, opusă socialismului și dirijismului, proclamă principiul nonintervenției statului în economie, în relațiile economice existente între indivizi, grupuri sociale sau națiuni; promovează ideea libertății economice, a liberului schimb, a liberei concurențe etc. 2. Atitudine de îngăduință excesivă față de greșelile altora. – Din fr. libéralisme.
LIBERALIZÁ, liberalizez, vb. I. Tranz. A face mai liberal, mai liber. A liberaliza comerțul. – Din fr. libéraliser.
LIBERALIZÁRE, liberalizări, s. f. Acțiunea de a liberaliza și rezultatul ei. – V. liberaliza.
LIBIDINÓS, -OÁSĂ, libidinoși, -oase, adj. Care se lasă fără rușine stăpânit de pofta plăcerilor senzuale, înclinat spre lascivitate. – Din fr. libidineux, lat. libidinosus.
LICENȚIÁ, licențiez, vb. I. Tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pr.: -ți-a] – Din fr. licencier (după licență).
LICURÍCI, licurici, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, care are pe ultimele segmente abdominale niște organe care emit lumină fosforescentă (Lampyris noctiluca). – Licuri + suf. -ici.
LIFT, lifturi, s. n. Ascensor. – Din engl., fr. lift.
LÍGĂ, ligi, s. f. Uniune, asociație sau coaliție de state, orașe, de societăți sau de indivizi, constituită în vederea realizării unui țel comun. – Din fr. ligue, it. liga.
LIGHIOÁNĂ, lighioane, s. f. 1. Animal (sălbatic). ♦ Spec. Pasăre de curte; orătanie. ♦ Spec. Insectă, gâză (vătămătoare). 2. Fig. Termen injurios dat unui om de nimic; mișel. ♦ Calificativ glumeț dat unui copil sau unui om matur. [Var.: lighioáie s. f.] – Din sl. legeonŭ.
LIMONÁDĂ, limonade, s. f. Băutură răcoritoare făcută din zeamă de lămâie (sau de un înlocuitor al ei), apă și zahăr; citronadă. ♦ P. gener. Băutură răcoritoare gazoasă preparată cu sirop de fructe. [Var.: (pop.) limonátă s. f.] – Din fr. limonade, germ. Limonade.
LIMPEZÍME, limpezimi, s. f. 1. Calitatea de a fi limpede; claritate, limpeziciune. 2. Întinderea limpede a văzduhului, seninul cerului; limpeziș. 3. Claritate, precizie (în ceea ce spune sau scrie cineva); explicitate. – Limpezi + suf. -ime.
LIMPEZÍRE, limpeziri, s. f. Acțiunea de a (se) limpezi și rezultatul ei; limpezeală. – V. limpezi.
LINGUȘÍ, lingușesc, vb. IV. Tranz. și refl. A căuta să câștige bunăvoința, favoarea etc. cuiva satisfăcându-i vanitatea, a se pune bine cu cineva prin atitudini și vorbe măgulitoare la adresa lui, prin laude exagerate și ipocrite; a flata, a măguli, a peria. – Cf. linge.
LINGUȘÍRE, lingușiri, s. f. Acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; vorbă, atitudine lingușitoare; adulare, lingușeală, lingușitură. – V. linguși.
LÍNIȘTE s. f. 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. ◊ Loc. adv. În liniște = liniștit, netulburat. – Lin + suf. -iște.
LINIȘTÍ, liniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din liniște.
LINIȘTITÓR, -OÁRE, liniștitori, -oare, adj. Care liniștește, care calmează. – Liniști + suf. -tor.
LINȘÁ, linșez, vb. I. Tranz. A ucide pe cineva prin linșaj. – Din fr. lyncher.
LIPITÓR, -OÁRE, lipitori, -oare subst. 1. S. f. Specie de vierme anelid din apele dulci, cu corpul alungit, prevăzut la cele două capete cu câte o ventuză, care se hrănește cu sângele animalelor de al căror corp se lipește (Hirudo medicinalis). ♦ Fig. Exploatator; parazit. 2. S. f. Pasăre călătoare arboricolă, nocturnă, de culoare brună-cenușie, cu pete brune sau roșietice, care se hrănește cu insecte; mulge-capre (Caprimulgus europaeus). 3. S. m. și f. Persoană care are meseria de a lipi. – Lipi + suf. -tor.
LIPOVEÁN, -Ă, lipoveni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație de origine rusă stabilită în regiunea Deltei Dunării și care se ocupă mai ales cu pescuitul. – Din rus. lipovanin (dial. lipovan).
LIPSÍT, -Ă, lipsiți, -te, adj. Căruia îi lipsește, care nu are ceva; privat de... ◊ Lipsit (de mijloace) = sărac. – V. lipsi.
LÍTERĂ, litere, s. f. 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzând în general unui fonem; slovă. ◊ Literă mare = majusculă. Literă mică = minusculă. ♦ Caracter tipografic în forma unui mic bloc paralelipipedic, reprezentând în relief o literă (1), o cifră etc. 2. Fig. Înțelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc. ◊ Expr. Literă cu literă = până în cele mai mici amănunte; întocmai, aidoma. Litera legii (sau a cărții) = exact cum scrie într-o lege (sau într-o carte); p. ext. mecanic, rigid. A rămâne (sau a deveni etc.) literă moartă = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat în seamă, a nu mai avea valoare. 3. (La pl.) Studiul literaturii. ◊ Om de litere = scriitor. 4. (La pl.) Științele umanistice. – Din lat. littera.
LITOFÁG, -Ă, litofagi, -ge, adj. (Zool.; despre unele animale) Care se hrănește cu nisip sau pietriș. – Din fr. lithophage.
LITOGRAFIÁ, litografiez, vb. I. Tranz. A multiplica prin litografie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. lithographier.
LITOGRAFÍE, litografii, s. f. 1. Metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă. 2. Atelier, secție sau întreprindere unde se multiplică prin litografie. 3. Desen sau tablou multiplicat prin litografie. – Din fr. lithographie.
LITUANIÁN, -Ă, lituanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Lituaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Lituaniei sau populației ei, privitor la Lituania sau la populația ei. – Din fr. lituanien.
LIVÁDĂ, livezi, s. f. 1. Suprafața de teren plantată cu pomi fructiferi. 2. Întindere de pământ pe care se lasă să crească iarba pentru cosit sau pentru pășunat. [Var.: (reg.) livéde s. f.] – Din bg. livada, ucr. levada.
LIVÍD, -Ă, livizi, -de, adj. (Despre fața omului) Vânăt, învinețit (de emoție, de frig, de oboseală). ♦ Fig. (Despre lumină) Slab, palid. – Din fr. livide, lat. lividus.
LÍVRĂ, livre, s. f. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de aproximativ 0,500 kg, folosită în special în țările anglo-saxone. 2. Veche monedă franceză. – Din fr. livre.
LIVRÁ, livrez, vb. I. Tranz. A furniza, a preda mărfuri, a presta servicii etc. – Din fr. livrer.