Toate definitiile

LIMITÁ, limitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. – Din fr. limiter, lat. limitare.

LIMITÁT, -Ă, limitați, -te, adj. 1. Restrâns între anumite limite. 2. Fig. (Despre oameni) Cu posibilități intelectuale reduse; mărginit. – V. limita. Cf. fr. limité.

LIMITATÍV, -Ă, limitativi, -e, adj. Care limitează, care restrânge între anumite limite. – Din fr. limitatif.

LÍMITĂ, limite, s. f. 1. Punct extrem, margine (a unei suprafețe, a unui obiect etc.). ♦ Tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument. ♦ (Mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 2. (În sintagma) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat, al unei provincii, al unei regiuni etc.; graniță, hotar. Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii. 3. Fig. Punct până la care pot ajunge posibilitățile, facultățile, mijloacele etc. cuiva. ◊ Limită de vârstă = vârsta până la care cineva poate ocupa în mod legal o funcție publică. – Din fr. limite, lat. limes, -itis.

LIMITÓR, limitoare, s. n. Limitator. – Din fr. limiteur.

LUNÁTIC, -Ă, lunatici, -ce, adj. 1. (Despre oameni, adesea substantivat) Somnambul. ♦ (Despre somn, privire, mers etc.) De somnambul. ♦ (Rar) Care are vedenii; sperios, fricos. 2. (Rar) Fantastic, halucinant, ireal. ♦ Cu idei ciudate; cu manifestări bizare. 3. (Pop.) Născut în aceeași lună cu altul (și considerat în raport cu acesta). [Var.: lunátec, -ă adj.] – Din lat. lunaticus, fr. lunatique.

LUXÁ, luxez, vb. I. Tranz. A-și deplasa un os de la locul lui; a-și scrânti o mână, un picior etc. – Din fr. luxer, lat. luxare.

LÁIC, -Ă, laici, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirenesc, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

LAICIZÁRE, laicizări, s. f. Acțiunea de a laiciza și rezultatul ei. [Pr.: la-i-] – V. laiciza.

LÁIE s. f. 1. Ceată de țigani (nomazi). 2. Ceată dezorganizată și zgomotoasă (de copii, de oameni). – Cf. ucr., pol. laja, „haită de câini”.

LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără nici un rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

LASCÍV, -Ă, lascivi, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte etc.) Care ațâță la plăceri senzuale; senzual, voluptuos; obscen, imoral. – Din fr. lascif, lat. lascivus.

LASCIVITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este lasciv; înclinare spre senzualism; senzualitate, voluptate; obscenitate, imoralitate. – Din fr. lascivité.

LITÍGIU, litigii, s. n. Conflict între persoane, instituții, state etc. care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc. – Din fr. litige, lat. litigium.

LÍTIU s. n. Element chimic din familia metalelor alcaline, de culoare argintie, moale și foarte ușor, existent în natură numai sub formă de săruri și utilizat în medicină, fotografie, electrotehnică etc. – Din fr. lithium.

LIMITATÓR, limitatoare, s. n. 1. Dispozitiv, aparat etc. care împiedică automat ca o mărime fizică să depășească o limită dată; limitor. 2. (Rad.) Circuit electronic cu ajutorul căruia se realizează limitarea semnalelor. – Limita + suf. -tor.

LIMITÁRE, limitări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) limita și rezultatul ei; restrângere, îngrădire. 2. (Rad.) Menținere a nivelului unui semnal electric în limite prestabilite. – V. limita.

LIBERTINÍSM s.n.Comportare, viață de libertin; desfrâu, destrăbălare, libertinaj. – Libertin + suf. -ism.

LIBERTINÁJ s. n. Comportare, viață de libertin; desfrâu, destrăbălare. – Din fr. libertinage.

LIBERTÍN, -Ă, libertini, -e, adj. (Adesea substantivat) Care sfidează regulile decenței și ale moralei; indecent, ușuratic, desfrânat. – Din fr. libertin, lat. libertinus.

LIBERTÁTE, (4) libertăți, s. f. 1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății. ◊ Loc. adv. În libertate = după bunul plac, nestingherit. ◊ Expr. A-și lua libertatea să... (sau de a...) = a-și îngădui, a-și permite să... 2. Starea unei persoane libere, care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat. ♦ Starea celui care nu este supus unui stăpân. ♦ Situația unei persoane care nu se află închisă sau întemnițată. ◊ Expr. A pune în libertate = a elibera din închisoare, din arest etc. 3. Independență, neatârnare (a unui stat față de o putere străină). 4. (De obicei la pl.) Drepturi cetățenești. ◊ Libertate individuală = dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei. Libertate de conștiință = dreptul oricărui cetățean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de activitate. Libertate de gândire sau libertatea cuvântului = dreptul de a exprima prin viu grai sau prin scris opiniile proprii. – Din fr. liberté, lat. libertas, -atis.

LIBERIÁN², -Ă, liberieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Liberiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Liberiei sau populației ei, privitor la această țară sau la populația ei. [Pr.: -ri-an] – Din fr. libérien.

LIBERIÁN¹, -Ă, liberieni, -e, adj. 1. (Despre țesuturile, vasele etc. plantelor) Prin care circulă substanțele organice din frunze spre diverse părți ale plantei. 2. (Despre fibrele plantelor) Care formează țesutul liberian (1), vasele liberiene etc. [Pr.: -ri-an] – Din fr. libérien.

LÍBER-CUGETĂTÓR, liberi-cugetători, s. m. Adept al unui curent ideologic care promovează o atitudine critică față de religie și față de biserică. – Liber² + cugetător (după fr. libre-penseur).

LIBERATÓR, -OÁRE, liberatori, -oare, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) Eliberator. – Din fr. libérateur, lat. liberator, -oris.

LIBERÁRE, liberări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) libera și rezultatul ei; eliberare; lăsare la vatră. – V. libera.

LIBERALIZÁT, -Ă, liberalizați, -te, adj. Care a devenit liber, care nu mai este dirijat, frânat. – V. liberaliza.

LIBERALITÁTE, liberalități, s. f. (Livr.) Mărinimie, generozitate. – Din fr. libéralité, lat. liberalitas, -atis.

LIBERALÍST, -Ă, liberaliști, -ste, adj. Care susține liberalismul, care aderă la liberalism. – Liberal + suf. -ist.