Toate definitiile
BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ, bolnăviori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui bolnav. – Bolnav + suf. -ior.
BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv.) Spital (pe lângă o mănăstire sau un așezământ de binefacere). ♦ Loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave. – Din sl. bolĩnica.
BOLOBÓC s. n. v. poloboc.
BOLOBOCÉL, s. n. v. polobocel.
BOLOMÉTRIC, -Ă, bolometrici, -ce, adj. De bolometru; obținut cu ajutorul bolometrului. – Din fr. bolométrique.
BOLOMÉTRU, bolometre, s. n. Instrument pentru determinarea intensității radiației termice prin măsurarea încălzirii unui element sensibil expus radiației. – Din fr. bolomètre.
BOLOVÁN, bolovani, s. m. Piatră (voluminoasă și grea) rotunjită prin rostogolirea ei de ape; pietroi. ♦ Bucată mare de pământ sau dintr-o materie solidă oarecare. Bolovan de sare. – Din bg. balvan.
BOLOVĂNÉL, bolovănei, s. m. 1. (Rar) Diminutiv al lui bolovan. 2. (Art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Bolovan + suf. -el.
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.
BOLOVĂNÍȘ, bolovănișuri, s. n. Teren pietros, plin de bolovani. – Bolovan + suf. -iș.
BOLOVĂNÍT, -Ă, bolovăniți, -te, adj. Bolovănos. – V. bolovan.
BOLOVĂNÓS, -OÁSĂ, bolovănoși, -oase, adj. Cu mulți bolovani; bolovănit. ◊ Fig. Stil bolovănos. Vorbire bolovănoasă. – Bolovan + suf. -os.
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), privitor la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševizm, fr. bolchevik.
BOLȘEVÍSM s. n. Curent de gândire politică comunistă, apărut în Rusia la începutul sec. XX. – Din rus. bol'ševizm, fr. bolchevisme.
BOLTÁȘ, boltași, s. m. (Reg.) Proprietar al unei prăvălii. – Bolti + suf. -aș.
BÓLTĂ, bolți, s. f. 1. Zidărie sau construcție cu partea superioară arcuită în formă de semicerc sau numai bombată în sus. ♦ Încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit. ♦ Construcție de lemn sau de vergele de fier în formă de arc, care servește de sprijin plantelor agățătoare. ♦ Fig. Arc de verdeață format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (În sintagma) Boltă cerească sau bolta cerului = cer2 (1). 2. (În sintagmele) Boltă craniană = partea superioară a cutiei craniene. Boltă palatină = palat1, cerul-gurii. 3. (Reg.) Prăvălie, dugheană. [Var.: (reg.) boáltă s. f.] – Din scr. bolta, magh. bolt.
BOLTÍ, boltesc, vb. IV.Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.
BOLTIȘOÁRĂ, boltișoare, s. f. Diminutiv al lui boltă; spec. boltă mică dintre grinzile de metal sau de beton armat ale unui planșeu. – Boltă + suf. -ișoară.
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă (1) sau de arc; bombat. – V. bolti.
BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Parte arcuită a unei bolți. – Bolti + suf. -tură.
BOLTÍȚĂ, boltițe, s. f. Diminutiv al lui boltă. – Boltă + suf. -iță.
BOLȚ, bolțuri, s. n. Piesă de legătură între un piston și o bielă. – Din germ. Bolzen.
BOLȚÁR, bolțari, s. m. Bucată de piatră sau de beton special fasonată pentru construirea bolților. – Boltă + suf. -ar.
BOLÚND, -Ă adj. v. bolând.
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.
BOMBÁJ, bombaje, s. n. 1. Deformare a unei plăci constând în convexitatea uneia dintre fețe. 2. Deformare a capacelor de tablă la unele cutii sau borcane de conserve cu conținut alterat. – Bomba + suf. -aj.
BOMBAMÉNT s. n. Parte bombată a unui drum pavat sau asfaltat. – Din fr. bombement.
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A arunca un proiectil (exploziv) asupra unei ținte, a trage cu tunul într-un obiectiv. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. – Din fr. bombarder.
BOMBARDAMÉNT, bombardamente, s. n. Bombardare. – Din fr. bombardement, it. bombardamento.
BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda; bombardament. – V. bombarda.