Toate definitiile

BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localitățile de pe șosea etc. ♦ Stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil. 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric. – Din fr. borne.

BOROÁNĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Din ucr. borona.

BOROBOÁȚĂ, boroboațe, s. f. (Fam.) Poznă, neghiobie, faptă necugetată. – Et. nec.

BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni.

BORSÉTĂ, borsete, s. f. Gentuță bărbătească pentru acte, documente etc. – Din it. borsetta.

BORȘ, borșuri, s. n. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă; p. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borșci.

BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul). ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

BORȘIȘÓR, borșișori, s. m. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori roz, răspândită pe stâncile calcaroase (Sempervivum schlehani). – Borș + suf. -ișor.

BORȘÍT, -Ă, borșiți, -te, adj. Care s-a stricat (făcându-se acru ca borșul). – V. borși.

BORT s. n. Diamant brut cu structură fibroasă și cu luciu, întrebuințat ca abraziv. – Din fr. bort.

BÓRTĂ, borte, s. f. (Reg.) Gaură; scorbură; groapă; vizuină. – Din ucr. bort.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit². – V. borteli.

BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Găurit². ♦ Scorburos. – V. borti.

BORȚ, borțuri, s. n. (Reg.) Pântecele femeii gravide. – Et. nec.

BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os.

BORÚRĂ, boruri, s. f. Compus al borului¹ cu metalele. – Din fr. borure.

BÓRVIZ s. n. Apă minerală. – Din magh. borviz.

BÓRZĂ, borze, s. f. Gândac mare, negru, care trăiește în locuri umede și elimină la atingere o secreție rău mirositoare (Blaps mortisaga). – Formație onomatopeică.

BÓSĂ, bose, s. f. 1. (Anat.) Proeminență pe suprafața unui organ. 2. (Franțuzism) Aptitudine. – Din fr. bosse.

BOSCÁR, boscari, s. m. (Reg.) Scamator. – Bosco (n. pr.) + suf. -ar.

BOSCĂRÍE, boscării, s. f. (Reg.) Scamatorie. ♦ Fig. Înșelătorie, pungășie. – Boscar + suf. -ie.

BOSCHÉT, boschete, s. n. Grup de arbuști plantați pentru umbră sau pentru înfrumusețarea unui parc, a unei grădini etc. – Din fr. bosquet.

BOSCORODEÁLĂ, boscorodeli, s. f. Faptul de a boscorodi; vorbe spuse de cel care boscorodește. – Boscorodi + suf. -eală.

BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau populației lor, privitor la Bosnia și Herțegovina sau la populația lor. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

BOSS s. m. Supraveghetor peste muncitorii dintr-o întreprindere în S.U.A.; p. ext. (fam.) șef. – Cuv. engl.

BOSSA-NÓVA s. f. Dans modern în ritm de rumbă, de origine braziliană. – Din port. bossa-nova.