Toate definitiile

BOURRÉE s. n. 1. Vechi dans popular francez, cu ritm vioi; melodie după care se dansează. 2. Un fel de fagot. [Pr.: buré] – Cuv. fr.

BOUȘÓR, boușori, s. m. Boulean. – Bou + suf. -ușor.

BOÚȚ, bouți, s. m. Boulean. – Bou + suf. -uț.

BOVARÍSM s. n. Tendință prezentă la unele persoane care, nemulțumite de realitatea propriei lor condiții, își făuresc o personalitate fictivă, corespunzătoare aspirațiilor lor. – Din fr. bovarysme.

BOVÍD s. n. v. bovideu.

BOVIDÉU, bovidee, s. n. (La pl.) Familie de mamifere rumegătoare artiodactile, cu coarne persistente; (și la sg.) animal care face parte din această familie. [Var.: bovíd s. n.] – Din fr. bovidés.

BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (la pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.

BOVINDÓU, bovindouri, s. n. Ieșitură pe fațada unei clădiri, ca un balconaș închis, prevăzută cu una sau cu mai multe ferestre. – Din engl. bow-window.

BOWLING s. n. 1. Variantă a jocului de popice. 2. Loc, teren amenajat pentru bowling (1) și alte jocuri mecanice. [Pr.: báuling] – Din engl. bowling[alley].

BOX¹ s. n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete și cu o creastă de sinuozități, cu care se atacă ținând pumnul strâns. – Din fr. boxe.

BOX² s. n. Piele de bovine prelucrată, din care se confecționează fețe de încălțăminte și diverse obiecte de marochinărie. – Din fr. box[-calf].

BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box. – Din fr. boxer.

BÓXĂ, boxe, s. f. 1. Despărțitură, compartiment de dimensiuni reduse, în interiorul unui local, al unei încăperi, al unei case (pentru acuzați la tribunal, pentru o masă separată la restaurant etc.). ♦ Despărțitură într-un grajd, făcută pentru un singur animal. ♦ Compartiment amenajat la malul unei ape, care servește la parcarea ambarcațiilor cu motor. ♦ Ladă care servește la încărcarea și la descărcarea animalelor (de) pe o navă. 2. (Fam.) Incintă acustică. – Din fr. box.

BOXÉR, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul; pugilist. – Din fr. boxeur.

BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. boz, bg. băze, magh. bodza.

BOZAFÉR, -Ă, bozaferi, -e, adj. (Turcism înv.) Cenușiu. – Din tc. bozaver.

BÓZIE, bozii, s. f. Boz. – Boz + suf. -ie.

BRAC¹, braci, s. m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Din fr. braque.

BRAC², bracuri, s. n. Rest, rămășiță bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; de neîntrebuințat. Cal de brac. ♦ Spec. Deșeu rezultat în cursul fabricării hârtiei. – Din rus. brak.

BRACÁRE s. f. Rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi aduse sau orientate într-o anumită poziție sau direcție. – După fr. braquage.

BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. – Din fr. braconnage.

BRACONIÉR, braconieri, s. m. 1. Persoană care braconează. [Pr.: -ni-er] – Din fr. braconnier.

BRACTEÁL, -Ă, bracteali, -e, adj. (Bot.) De bractee. [Pr.: -te-al] – Din fr. bractéal.

BRACTÉE, bractee, s. f. Frunzișoară erbacee sau membranoasă, verde sau divers colorată, care se află la baza florilor. – Din fr. bractée, lat. bractea.

BRACTEÓLĂ, bracteole, s. f. Bractee mică. [Pr.: -te-o-] – Din fr. bractéole.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care crește în zona muntoasă, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile și semințele în conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupăr cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-roșu = molid. ◊ (În sintagma) Apă de brad = a) amestec de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea încăperilor sau a apei de baie; b) băutură alcoolică aromată cu esență din semințe de ienupăr. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou; pom de Crăciun. ♦ Vârf sau crengi de brad (1) cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nunți. 2. (Art.) Numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei; melodie după care se execută această horă. – Cf. alb. *bradh, bredh.

BRADFORD s. n. Sistem englezesc de clasificare a lânurilor, după calitate, în cifre care reprezintă numărul de sculuri obținute dintr-o livră de lână. [Pr.: brédford] – Cuv. engl.

BRADIARTRÍE, s. f. (Med.) Bradilalie. [Pr.: -di-ar-] – Din fr. bradyarthrie.

BRADICÁRDIC, -Ă, bradicardici, -ce, adj. (Med.) De bradicardie. – Din fr. bradycardique.