Toate definitiile
BUT3, buturi, s. n. Fiecare dintre stâlpii porții în jocul de rugbi. ♦ (Rar) Poartă la jocul de fotbal. – Din fr. but.
BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. buta.
BUTÁDĂ, butade, s. f. (Franțuzism) Vorbă de spirit; ironie. – Din fr. boutade.
BUTADIÉNĂ, butadiene, s. f. Substanță chimică din clasa hidrocarburilor nesaturate, care se prezintă ca un gaz incolor, insolubil în apă și care se utilizează la prepararea cauciucurilor sintetice, a lacurilor etc. [Pr.: -di-e-] – Din fr. butadiène.
BUTAFÓR, butafori, s. m. Decorator specializat în butaforie. – Din butaforie (derivat regresiv).
BUTAFÓRIC, -Ă, butaforici, -ce, adj. Referitor la butaforie. – Cf. rus. butaforskii.
BUTAFORÍE s. f. Ansamblu de obiecte confecționate din paste maleabile, din hârtie și clei, folosite la realizarea decorurilor. – Din rus. butaforiia.
BUTÁLCĂ, butălci, s. f. Unealtă de lemn constituită dintr-o bară cilindrică subțire cu două plăci fixate în cruce la unul dintre capete, folosită la fărâmițarea cheagului de lapte în vederea formării cașului și a eliminării zerului. – Et. nec.
BUTÁN, butani, s. m. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială. – Din fr. butane.
BUTANÓL, butanoli, s. m. Substanță chimică din clasa alcoolilor, folosită ca dizolvant pentru lacuri și intermediar în sinteze organice; alcool butilic. – Din fr. butanol.
BUTANÓNĂ, butanone, s. f. (Chim.) Lichid inflamabil cu miros de acetonă, utilizat în industria chimică și farmaceutică; metilcetonă, metiletilcetonă. – Din fr. butanone.
BUTÁR, butari, s. m. (Înv. și reg.) Dogar de buți; persoană care are în seama ei buțile cu vin dintr-o pivniță. – Bute + suf. -ar.
BUTÁRGĂ s. f. Icre de chefal preparate (și conservate prin presare, sărare sau uscare la soare ori prin afumare). – Din fr. boutargue.
BUTÁȘ, butași, s. m. Porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de la planta-mamă și sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina și de a forma o plantă nouă. – Din magh. bujtás.
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.
BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși; butășit1. – V. butăși.
BUTĂȘÍT1 s. n. Butășire. – V. butăși.
BUTĂȘÍT2, -Ă, butășiți, -te, adj. (Despre plante) Care este înmulțit prin butași. – V. butăși.
BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv.) Caleașcă. – Din ucr. budka.
BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie, butii, s. f.] – Lat. buttis.
BUTÉLCĂ, butelci, s. f. (Reg.) Butelie (2). ♦ Damigeană mică cu gâtul strâmt făcută din pământ ars și folosită pentru păstrarea apei, a vinului etc. – Din ucr. butelka.
BUTELCÚȚĂ, butelcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui butelcă. – Butelcă + suf. -uță.
BUTÉLIE, butelii, s. f. 1. Vas de sticlă, de material plastic sau de metal, de diferite forme, folosit pentru depozitarea și transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente. ◊ Butelie de Leyda = condensator electric în formă de cilindru sau de con, alcătuit dintr-o butelie de sticlă cuprinsă între două armături metalice. 2. Sticlă pentru păstrat sau pentru transportat lichide; butelcă. – Din fr. bouteille.
BUTÉLNIC, butelnice, s. n. Burghiu mic întrebuințat de dulgheri, rotari etc. la executarea găurilor cu diametrul până la 30 mm. – Bute + suf. -elnic.
BUTÉNĂ, butene, s. f. Substanță chimică obținută prin cracarea produselor petroliere; butilenă. – Din fr. boutène.
BUTERÓLĂ, buterole, s. f. Instrument folosit pentru turtirea capului liber al niturilor; căpuitor. – Din fr. bouterolle.
BUTÍC, buticuri, s. n. (Franțuzism) Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique.
BUTÍCĂ s. f. v. butic.
BÚTIE s. f. v. bute.
BUTILÉNĂ, butilene, s. f. Butenă. – Din fr. boutilène.