Toate definitiile
BURLÉSC, -Ă, burlești, adj., s. f. 1. Adj. De un comic excesiv, grotesc, extravagant și adesea vulgar. ◊ Teatru burlesc = tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere. 2. S. f. Compoziție muzicală de mici proporții, cu un pronunțat caracter umoristic. – Din fr. burlesque, it. burlesco.
BURLÉT, burleți, s. m. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. – Din fr. bourrelet.
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.
BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură.
BURNIȚEÁLĂ, burnițeli, s. f. Bură. – Burniță + suf. -eală.
BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. Cu burniță; ploios. – Burniță + suf. -os.
BURNÚZ, burnuzuri, s. n. 1. Manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Reg.) Scurteică pe care o poartă țărancele. – Din tc. burnuz.
BUROÁICĂ, buroaice, s. f. (Rar) Bură. – Bură + suf. -oaică.
BÚRSĂ1, burse, s. f. Alocație bănească (lunară) acordată de stat, de o instituție etc. unui elev sau unui student, pentru a-și acoperi cheltuielile de întreținere în timpul studiilor; întreținere gratuită acordată de stat, de o instituție etc. unui elev sau unui student stipendiu. – Din fr. bourse.
BÚRSĂ2, burse, s. f. Instituție unde se negociază hârtii de valoare și valute străine sau unde se desfășoară tranzacții de mărfuri. ◊ Expr. A juca la bursă = a cumpăra și a revinde efecte de bursă2, cu scopul de a realiza un venit de pe urma urcării sau scăderii prețului lor. ♦ Bursă neagră = comerț clandestin. Bursa muncii = instituție care înregistrează cererile de lucru și mijlocește angajările. – Din fr. bourse.
BURSÍCULĂ, bursicule, s. f. Organ în formă de pungă. – Cf. fr. bursicot.
BURSIÉR1, -Ă, bursieri, -e, s. m. și f. Elev sau student care beneficiază de o bursă1. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.
BURSIÉR2, -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă2, privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.
BURSÚC, bursuci, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, îndesat și greoi; om retras, izolat, ursuz. – Din tc. borsuk.
BURSUCÁ, bursúc, vb. I. Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.
BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violet-închis, așezate în formă de spic la vârful tulpinii și fructe capsule (Bartsia alpina). – Din bursuc.
BURSUCÉL, bursucei, s. m. Diminutiv al lui bursuc. ♦ Fig. Pui de animal mic și gras. – Bursuc + suf. -el.
BURSUFLÚRĂ, bursuflure, s. f. Umflătură pe suprafața unei piese ceramice, datorată gazelor generate de o ardere rapidă. – Din fr. boursouflure.
BÚRTĂ, burți, s. f. 1. (Pop.) Abdomen, pântece. ◊ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din stomac de vacă. ◊ Expr. (Fam.) A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă și bea mult. 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. – Et. nec.
BURTĂVÉRDE s. m. invar. 1. (Ir.) Burghez; negustor. ♦ Om insensibil la valorile culturale; filistin; om leneș, comod, indolent. 2. (Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. – Burtă + verde.
BURTĂVERZÍME s. f. (Depr.) Burghezie; negustorime. – Burtăverde + suf. -ime.
BÚRTEA s. m. invar. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Burtă + suf. -ea.
BURTÍCĂ, burtici, s. f. Burticică. – Burtă + suf. -ică.
BURTICÍCĂ, burticele, s. f. Diminutiv al lui burtă; burtică. – Burtă + suf. -icică.
BURTICÓS, -OÁSĂ, burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (1). – Burtică + suf. -os.
BURTIÉRĂ, burtiere, s. f. Corset care strânge abdomenul și șoldurile, centură. [Pr.: -ti-e-] – Burtă + suf. -ieră (după fr. ventrière).
BURTÓS, -OÁSĂ, burtoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are burtă mare; pântecos, burduhănos, burduhos, burticos. 2. (Despre un vas, p. ext. despre alte obiecte) Bombat, pântecos. – Burtă + suf. -os.
BURUIÁN s. n. v. buruiană.
BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. (Pop.) Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene. – Var.: buruián s. n.] – Din bg., scr. burjan.
BURUIENÍȘ, buruienișuri, s. n. Buruieni multe; p. ext. loc năpădit de buruieni. – Buruiană + suf. -iș.