Toate definitiile

BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (Pop. și fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. ♦ (La pl.) Lucruri vechi și fără valoare. ♦ Fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. – Et. nec.

BULÉT, buleți, s. m. Denumire dată articulației gleznei calului, situată între chișiță și osul fluierului. – Din fr. boulet.

BULETÍN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinări) Scurt comunicat, raport, anunț sau notă oficială care conține informații de actualitate și de interes public. ♦ Adeverință eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicații periodice cu scurte dări de seamă, studii și informații de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atestă identitatea unei persoane. 3. (În sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzând numele și prenumele candidaților la o alegere, cu ajutorul căruia alegătorii își exercită dreptul de vot. – Din fr. bulletin.

BULEVÁRD, bulevarde, s. n. Arteră urbană de mare circulație, de obicei plantată pe margini cu arbori. – Din fr. boulevard.

BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

BULEVARDÍSM s. n. Atitudine bulevardieră. – Bulevard + suf. -ism.

BULEVARDÍST, -Ă, bulevardiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Om plimbăreț, care bate toată ziua bulevardele; derbedeu, haimana; bulevardier (2). – Bulevard + suf. -ist.

BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Din magh. bélfa.

BULGÁR, -Ă, bulgari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. pl. Populație turcică, așezată la sfârșitul sec. VII în regiunea de nord-est a Bulgariei, unde, în sec. VII-IX, a fost asimilată de slavi. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei. 3. Adj. Care aparține Bulgariei sau populației ei, privitor la Bulgaria sau la populația ei; bulgăresc. ◊ (Substantivat, f.) Limba bulgară. – Din sl. blŭgarinŭ.

BÚLGĂR s. m. v. bulgăre.

BULGĂRÁȘ, bulgărași, s. m. Diminutiv al lui bulgăre. – Bulgăre + suf. -aș.

BÚLGĂRE, bulgări, s. m. Bucată compactă dintr-o materie solidă oarecare, mai ales de pământ; grunz. [Var.: búlgăr s. m.] – Et. nec.

BULGĂRÉSC, -EÁSCĂ, bulgărești, adj. Bulgar (3). – Bulgar + suf. -esc.

BULGĂRÉȘTE, adv. Ca bulgarii (2); în limba bulgară. – Bulgar + suf. -ește.

BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.

BULGĂRÍE, bulgării, s. f. (Reg.) Grădină sau teren cultivat cu zarzavat. – Bulgar + suf. -ie.

BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Bulgariei. – Bulgar + suf. -oaică.

BULGĂRÓS, -OÁSĂ, bulgăroși, -oase, adj. (Rar) Plin cu bulgări. – Bulgăr + suf. -os.

BULGÚR s. n. (Reg.) Grâu măcinat mare, râșnit sau pisat; crupe de grâu. ♦ Mâncare gătită din acest grâu. – Din tc. bulgur.

BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.

BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. – Cf. magh. bugyli „briceag”.

BULÍMIC, -Ă, bulimici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de bulimie. – Din fr. boulimique.

BULIMÍE s. f. Stare patologică manifestată prin foame excesivă, continuă. – Din fr. boulimie.

BULÍN s. n. v. bulină.

BULÍNĂ¹, buline, s. f. 1. Capsulă în care se pune un praf luat ca medicament; cașetă; p. ext. praful medicamentos împreună cu capsula lui. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen rotund imprimat pe țesături. [Var.: bulín s. n.] – Din ngr. bulíni.

BULÍNĂ², buline, s. f. Parâmă pentru manevrarea pânzelor inferioare ale unei nave cu pânze. – Din fr. bouline.

BULIÓN, (1, 2) bulionuri, (3) bulioane, s. n. 1. Pastă conservată de pătlăgele roșii. 2. (Rar) Supă de carne fără zarzavat sau paste făinoase. 3. Mediu lichid obținut din carne sau din vegetale și folosit pentru culturile de microorganisme. [Pr.: -li-on] – Din fr. bouillon, rus. bulón.

BULL-FINCH, bull-finch-uri, s. n. Obstacol la alergările de cai, care constă dintr-un zid cu nuiele deasupra sau dintr-un zid de o anumită înălțime. [Pr.: búlfinci] – Din fr., engl. bull-finch.

BULÓN, buloane, s. n. Tijă cilindrică, cu sau fără cap, prevăzută cu filet, la unul sau la ambele capete și care servește la asamblarea a două piese. – Din fr. boulon.