Toate definitiile
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.
BULONÁJ, bulonaje, s. n. Bulonare. – Din fr. boulonnage.
BULONÁRE s. f. Acțiunea de a bulona. – V. bulona.
BULONÁT, -Ă, bulonați, -te, adj. Cu buloane. – V. bulona.
BULÚC, bulucuri, s. n. 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute. 2. (În vechea organizare a armatei din țările românești) Unitate militară tactică formată din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbășie; p. ext. ceată de oameni înarmați. – Din tc. bölük.
BULUCBÁȘĂ, bulucbași, s. m. (Înv.) Comandant de buluc (2). – Din tc. bölükbașı.
BULUCBĂȘÍE, bulucbășii, s. f. (Înv.) Buluc (2). – Bulucbașă + suf. -ie.
BULUCEÁLĂ s. f. Faptul de a se buluci. – V. buluci.
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.
BULUGHÍNĂ, bulughine, s. f. (Reg.) Cartof. – Et. nec.
BULUMÁC, bulumaci, s. m. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc. – Et. nec.
BULVÁN, bulvani, s. m. Buștean din care se taie scânduri la joagăr. – Et. nec.
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.
BULVERSÁRE, bulversări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a bulversa. – V. bulversa.
BULVERSÁT, -Ă, bulversați, -te, adj. (Franțuzism) 1. (Despre lucruri) Care se află în dezordine. 2. (Despre oameni) Zăpăcit, năucit; dezorientat. – V. bulversa.
BULZ, bulzi, s. m. 1. (Pop.) Cocoloș. ♦ Cocoloș de mămăligă caldă în care s-a pus brânză de oaie sau urdă. 2. (Tehn.) Ansamblu de piese de cherestea obținute prin debitarea unui buștean și așezate astfel încât să reconstituie trunchiul. [Pl. și: (n.) bulzuri] – Cf. alb. bulez.
BULZÍȘ adv. (Reg.) Înghesuit unul lângă altul. – Bulz + suf. -iș.
BULZIȘÓR, bulzișori, s. m. Diminutiv al lui bulz. – Bulz + suf. -ișor.
BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee.
BUMÁȘCĂ, bumăști, s. f. (Înv.) Bancnotă (rusească). – Din rus. bumajka.
BUMB, bumbi, s. m. 1. (Pop.) Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. – Cf. magh. gomb.
BUMBÁC, (1) s. m., (2, 3) s. n. 1. S. m. Plantă textilă din familia malvaceelor, de origine tropicală și subtropicală, cu flori gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși (Gossypium). 2. S. n. Fibră textilă obținută, prin egrenare, de pe semințele bumbacului (1). ♦ (Pop.) Vată. ◊ Expr. A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir răsucit de bumbac (2), întrebuințat la țesut sau la cusut. ♦ Țesătură din fire de bumbac (2). ◊ Bumbac mercerizat = fir sau țesătură de bumbac (2) tratat cu diverse soluții spre a căpăta luciu. 3. S. n. (În sintagma) Bumbac colodiu = substanță explozivă pe bază de nitroceluloză. – Cf. scr. bumbak, bg. bubak, lat. med. bombacium.
BUMBARÁ s. f. v. cumbara.
BUMBAȘÍR s. m. v. mumbașir.
BUMBĂCÁR, bumbăcari, s. m. Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac (2); negustor de țesături de bumbac. – Bumbac + suf. -ar.
BUMBĂCĂREÁSĂ, bumbăcărese, s. f. Lucrătoare care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac. – Bumbăcar + suf. -easă.
BUMBĂCĂRÍE1, bumbăcării, s. f. 1. Întreprindere textilă sau secție dintr-o întreprindere textilă în care se prelucrează bumbacul (2).2. Produse confecționate din bumbac (2); cantitate mare de țesături de bumbac. 3. Teren plantat cu bumbac (1). – Bumbac + suf. -ărie.
BUMBĂCĂRÍE2 s. f. Meseria bumbăcarului. – Bumbăcar + suf. -ie.
BUMBĂCĂRÍȚĂ, bumbăcărițe, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori brune-roșietice sau verzi-negricioase, cu fructul acoperit de peri mătăsoși, asemănători bumbacului (1) (Eriophorum); lânărică. – Bumbac + suf. -ariță.
BUMBĂCEÁLĂ, bumbăceli, s. f. (Rar) Bumbăcit. ♦ Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Bumbăci + suf. -eală.