Toate definitiile

DĂRÁB, dăraburi, s. n. (Reg.) Bucată (1, 2). [Pl. și: dărabe. – Var.: dărắb s. n., dărábă s. f.] – Din magh. darab.

DĂRÁB s. v. bucată, crâmpei, fracţiune, fragment, frântură, parte, porţiune, secţiune, tranşă.

dăráb V. darab.

dăráb (reg.) s. n., pl. dăráburi/dărábe

DĂRẮB s. n. v. dărab.

dărắb V. darab.

daráb n., pl. urĭ și dărăburĭ (ung. darab, d. vsl. drobŭ. V. drob). Trans. Mold. Bucată, halcă (de multe orĭ ironic): un darab de pîne, de slănină. – Și dărăb.