Toate definitiile

ESCROCHERÍE, escrocherii, s. f. Infracțiune care constă în înșelarea unei persoane prin mijloace frauduloase în scopul obținerii unor profituri; faptă de escroc; înșelăciune, pungășie, șarlatanie. – Din fr. escroquerie.

ESCROCHERÍE s. 1. v. fraudă. 2. hoţie, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, pungăşie, şarlatanie, şmecherie, (livr.) tripotaj, (rar) şarlatanerie, şarlatanism, şmecherlâc, (pop. şi fam.) pezevenclâc, potlogărie, (Mold.) şolticărie, (înv.) calpuzanlâc, matrapazlărie, meşteşug, şălvirie, (înv., în Mold.) şulerie, (fam.) coţcărie, matrapazlâc, pehlivănie, pişicherlâc, şmechereală, (înv. fam.) coţcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (Se ţine de ~ii.)

ESCROCHERÍE s.f. Faptă de escroc; înșelătorie, pungășie, șarlatanie. [Gen. -iei, var. excrocherie s.f. / cf. fr. escroquerie].

ESCROCHERIE s. f. înșelătorie, pungășie, șarlatanie. ◊ înșelăciune, fraudă. (< fr. escroquerie)

*escrocheríe f. (fr. escroquerie). Furt pin [!] înșelăcĭune, coțcărie.

escrocheríe s. f., art. escrochería, g.-d. art. escrocheríei; pl. escrocheríi, art. escrocheríile