Toate definitiile

FERMENTÁȚIE, fermentații, s. f. Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substanțelor organice sub acțiunea fermenților produși de microorganisme; fermentare. ♦ Substanță fermentată. – Din fr. fermentation, lat. fermentatio.

FERMENTÁŢIE s. 1. fermentare. (Procesul de ~.) 2. fermentare, (pop.) dospire. (~ unei substanţe.)

FERMENTÁȚIE s.f. Fermentare; transformare chimică a materiei organice în noi substanțe sub influența fermenților. ♦ Substanță fermentată. [Gen. -iei, var. fermentațiune s.f. / cf. fr. fermentation, lat. fermentatio].

FERMENTÁȚIE s. f. proces biochimic de transformare a materiei organice în noi substanțe, sub influența fermenților. ◊ substanță fermentată. (< fr. fermentation, lat. fermentatio)

*fermentațiúne f. (lat. fermentátio, -ónis). Acțiunea de a fermenta, transformarea pe care o sufere [!] un mare număr de substanțe organice puse în anumite condițiunĭ, supt [!] influența unuĭ ferment, ceĭa ce se produce pintr´o [!] oxigenare, o idratare [!] ș. a.: fermentațiunea lichidelor zăhărite produce alcoolu. Fig. Agitațiune a spiritelor. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

fermentáție (-ți-e) s. f., art. fermentáția (-ți-a), g.-d. art. fermentáției; pl. fermentáții, art. fermentáțiile (-ți-i-)