Toate definitiile
FIBÚLĂ, fibule, s. f. 1. Agrafă (ornamentală) de metal, întrebuințată în antichitate pentru a încheia un veșmânt. 2. (Anat.) Peroneu. – Din lat. fibula.
FÍBULĂ s. peroneu.
FÍBULĂ s.f. 1. Agrafă de metal cu care se încheiau în antichitate hainele. 2. Peroneu. [< lat. fibula, cf. fr. fibule].
FÍBULĂ s. f. 1. agrafă de metal, în antichitate, pentru încheierea veșmintelor. 2. inel purtat de actorii și atleții romani. 3. peroneu. (< lat. fibula, fr. fibule)
*fíbulă f., pl. e (lat. fibula. V. fiulă). Cataramă, bold mare orĭ sponcă la Romanĭ. V. spilcă, boglar.
fíbulă s. f., g.-d. art. fíbulei; pl. fíbule
FIBÚLĂ, fibule, s. f. 1. Agrafă (ornamentală) de metal, întrebuințată în antichitate pentru a încheia un veșmânt. 2. (Anat.) Peroneu. – Din lat. fibula.
FÍBULĂ s. peroneu.
FÍBULĂ s.f. 1. Agrafă de metal cu care se încheiau în antichitate hainele. 2. Peroneu. [< lat. fibula, cf. fr. fibule].
FÍBULĂ s. f. 1. agrafă de metal, în antichitate, pentru încheierea veșmintelor. 2. inel purtat de actorii și atleții romani. 3. peroneu. (< lat. fibula, fr. fibule)
*fíbulă f., pl. e (lat. fibula. V. fiulă). Cataramă, bold mare orĭ sponcă la Romanĭ. V. spilcă, boglar.