Toate definitiile
FÍȘCĂ, fiști, s. f. (Reg.) Biciușcă; p. ext. lovitură dată cu biciușca. – Formație onomatopeică.
FÍŞCĂ s. v. biciuşcă, cravaşă.
FÍȘCĂ, fiști, s. f. ~; nuia, vergea. (din fâș1)
*fíșcă și fríșcă f., pl. ște, ștĭ și șce, scĭ (rudă cu șfichĭ). Vest. Șfichĭ, bicĭ supțire [!], vîrf de bicĭ orĭ vargă subțire.
fríșcă f., pl. ste și ștĭ (imit. după zgomotu bătăiĭ acesteĭ creme. Cp. și cu ung. friskó, bluză). Vest. Un fel de cremă albă care se ĭa dela laptele nefert [!] prins înainte de a se acri (de a se face în smîntînă) și care se pune la cataifurĭ ș. a. Fișcă [!]. Fig. Fam. (în Mold. flișcă). Zgîtie, potcă, fată neastîmpărată de 10-12 anĭ. V. fîță.
șfichĭ (Mold. nord) și sfichĭ (sud) n., pl. urĭ (var. din fișcă, și rudă cu ceh. švih, sfichĭ, lovitură de bicĭ. Cp. și cu turc. fiska, sfîrlă). Vîrfu bicĭuluĭ, lovitură de șfichĭ. – Și sflichĭ. În Olt. și Munt. vest fișcă, în toată Munt. sfîrc, în Suc. Btș. Dor. Bucov. pleasnă.
fíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. fíștii; pl. fiști