Toate definitiile

FÂSÂITÚRĂ, fâsâituri, s. f. Fâsâială. [Pr.: -sâ-i-. – Var.: fâsăitúră s. f.] – Fâsâi + suf. -tură.

FÂSÂITÚRĂ s. 1. v. şuierătură. 2. fâsâială, fâsâire, fâsâit. (~ a unui gaz sub presiune.)

fâsâitúră (-sâ-i-) s. f., g.-d. art. fâsâitúrii; pl. fâsâitúri

FÂȘÂITÚRĂ, fâșâituri, s. f. Fâșâit. [Pr. -șâ-i-. – Var.: fâșiitúră s. f.] – Fâșâi + suf. -tură.

FÂŞÂITÚRĂ s. v. fâşâit.

fâșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. fâșâitúrii; pl. fâșâitúri

FÂSĂITÚRĂ s. f. v. fâsâitură.