Toate definitiile
GHIPS, (2) ghipsuri, s. n. 1. Sulfat natural hidratat de calciu, incolor sau divers colorat, cu aspect sticlos, sidefos ori mătăsos, cu duritate mică, având numeroase folosiri în industrie. ◊ Expr. A pune în ghips = a imobiliza un membru sau o parte a corpului (care prezintă o fractură sau o fisură) cu ajutorul unui pansament făcut din ghips (1). 2. Obiect sau ornament arhitectonic făcut din ghips (1). [Var.: gips s. n.] – Din germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum.
GHIPS s. ipsos, (înv.) plastru. (Statuetă de ~.)
GHIPS s.n. 1. Sulfat hidratat de calciu natural, întrebuințat la fabricarea ipsosului, în industria porțelanului și în medicină. 2. (La pl.) Ornamentații arhitectonice; (p. ext.) obiecte făcute din acest material. [Var. gips s.n. / < germ. Gips, fr. gypse].
GHIPS s. n. 1. sulfat natural hidratat de calciu de duritate mică, folosit la fabricarea ipsosului, în industria porțelanului, în medicină etc. 2. sculptură din acest material. (< germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum)
*ghips, V. gips.
*gips n., pl. urĭ (lat. gypsum, d. vgr. gýpsos. V. ipsos). Un mineral sticlos incolor transparent foarte clivabil. E un sulfat natural idratat [!] de calciŭ (H4CaSO6), numit și selenită. Din gipsu redus în praf și acomodat formelor se fac stucaturĭ, copiĭ de statue ș. a. – Și ghips (după germ. și rus.).
ghips s. n., (obiecte, ornamente) pl. ghípsuri