Toate definitiile

GÂSCÁN, gâscani, s. m. Bărbătușul gâștei; gânsac. – Gâscă + suf. -an.

GÂSCÁN s. (ORNIT.) gânsac.

gînsác m. (vsl. gonsakŭ, bg. gysák. V. gîscă). Est. Masculu gîșteĭ. – În vest gîscan.

gîscán m. (d. gîscă). Vest. Gînsac, masculu gîșteĭ.

gâscán (pasăre) s. m., pl. gâscáni