Toate definitiile

INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus.

INFÍRM adj., s. (MED.) invalid, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. şi reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, şont, şonţit, (Transilv., Mold. şi Bucov.) chilav, (înv.) mişel, rupturit, secat, (fam.) şontorog. (Om ~.)

Infirm ≠ valid, întreg, teafăr

INFÍRM, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, beteag, neputincios. [Cf. fr. infirme, lat. infirmus].

INFÍRM, -Ă adj., s. m. f. schilod, neputincios, invalid. (< fr. infirme, lat. infirmus)

1) *infírm, -ă adj. (lat. in-firmus. V. firm). Slab, bolnăvicĭos. Bolnav, rănit saŭ lipsit de vre-un membru saŭ organ.

infírm adj. m., s. m., pl. infírmi; adj. f., s. f. infírmă, pl. infírme