Toate definitiile

IZOLÁRE, izolări, s. f. Acțiunea de a (se) izola și rezultatul ei; despărțire, separare. ♦ (Med.) Măsură cu caracter profilactic prin care se interzice unui bolnav contagios de a veni în contact cu alte persoane. – V. izola.

IZOLÁRE s. 1. despărţire, desprindere, detaşare, izolaţie, separare, separaţie. (~ lui de grup.) 2. v. despărţire. 3. separatism. 4. v. retragere. 5. singurătate, (livr.) claustrare, claustraţie, solitudine, (rar) însingurare, (fig.) schimnicie, sihăstrie. (Trăia într-o ~ deplină.) 6. v. indivi-dualizare.

IZOLÁRE s.f. Acțiunea de a izola și rezultatul ei; separare; izolație. [< izola].

IZOLÁRE s. f. 1. acțiunea de a izola. 2. măsură profilactică prin care se interzice unui bolnav contagios contactul cu alte persoane. ◊ (biol.) ~ geografică = separare a unei populații, a unei flore sau faune, prin bariere naturale în teritorii limitate, în scopul diversificării speciilor. (< izola)

*izolațiúne f. (fr. isolation). Acțiunea de a izola. Starea de a fi izolat: mulțĭ fericițĭ trăĭesc în izolațiune. – Și -áție, dar ob. -áre.

izoláre s. f., g.-d. art. izolắrii; pl. izolắri