Toate definitiile

NESÓMN s. n. Lipsă de somn, insomnie; p. ext. oboseală pricinuită de starea de veghe. – Ne- + somn.

NESÓMN s. 1. trezie, veghe, (livr.) vigilitate, (rar) veghere. (Stare de ~.) 2. v. insomnie.

Nesomn ≠ somn

nesómn n., pl. urĭ. Nedormire, veghere, lipsă de somn, insomnie.

nesómn s. n.