Toate definitiile

ORICÍNE pron. nehot. Indiferent care persoană; cineva, orișicine. ♦ (Depr.) Cineva neînsemnat, fără importanță, un oarecare. [Gen.-dat.: oricui] – Ori + cine.

ORICÍNE pron. cine, fiecare, fiecine, oricare, orişicare, orişicine, (înv. şi pop.) care, (pop.) fieşcare, fieşcine, fitecine, (înv. şi reg.) careşi, cineşi, (înv.) neştine, vericare, vericine. (Zică ~ ce ar vrea.)

órĭ-cíne, órĭ-cé pron. indefinit (orĭ și cine, orĭ și ce. P. accent, vezĭ la orĭ-care). Nu importă cine, nu importă ce. – Și orĭ-și-cine, orĭ-și-ce.

oricíne (ori-) pr., g.-d. oricúi